Invazia Rusiei în Ucraina, în februarie anul trecut, a convins Suedia și Finlanda să renunțe la politicile de nealiniere militară, pe care le urmaseră cu consecvență timp de decenii.
Ambele țări s-au convins că NATO, prin clauza de apărare colectivă, este cea mai bună modalitate de a-și asigura securitatea, în fața unei eventuale agresiuni rusești.
Majoritatea membrilor NATO au ratificat rapid candidaturile lor, argumentând că Finlanda - care împarte o graniță de 1.300 km cu Rusia - și Suedia ar consolida substanțial alianța în zona baltică.
După obiecții inițiale și negocieri cu autoritățile de la Helsinki, Parlamentul turc și-a dat într-un final, săptămâna trecută, aprobarea pentru aderarea Finlandei.
În privința Suediei, Turcia a tergiversat însă discuțiile și, implicit, adoptarea unei decizii favorabile, afirmând că aceasta nu ia în serios preocupările de securitate ale Ankarei și nu și-a respectat partea sa de înțelegere, încheiată la Madrid anul trecut, care stabilea o serie de probleme pe care Stockholmul ar fi trebuit să le soluționeze.
Ungaria a urmat exemplul Turciei și a întârziat ratificarea în cazul Suediei.
De ce se opune încă Ankara
Suedia a criticat Turcia în repetate rânduri pentru încălcarea drepturilor omului și pentru standardele democratice, ceea ce a iritat peste măsură regimul de la Ankara.
La rândul lor, oficialitățile turce susțin că autoritățile de la Stockholm adăpostesc membri a ceea ce Turcia consideră a fi grupări teroriste - acuzație pe care Suedia o neagă - și au cerut extrădarea acestora, impunând-o drept condiție pentru ratificarea aderării țării nordice la NATO. Instanțele suedeze au blocat însă unele expulzări, pe motiv că acestea încalcă drepturile omului.
Mai mult, în ultimele săptămâni, Turcia a criticat vehement protestele derulate în Stockholm, în timpul cărora a fost arsă cartea sfântă a musulmanilor, Coranul, iar o efigie a lui Erdogan a fost atârnată cu capul în jos.
Turcia organizează alegeri pe 14 mai, într-un moment extrem de dificil pentru președintele Erdogan, confruntat cu cea mai puternică mișcare de contestare a conducerii sale, din cele două decenii de mandat.
În acest context, scandalul blocării Suediei îl ajută enorm pe Erdogan să pozeze în postura unui lider care nu dă înapoi în fața presiunilor Occidentului și, astfel, ar putea contribui la distragerea atenției alegătorilor de la criza reală, cea a costului vieții. În schimb, o victorie a opoziției ar spori șansele unei aderări rapide a Suediei.
Ce i-a înfuriat pe unguri
La rândul ei, Ungaria susține că Suedia are, de ani de zile, o atitudine ostilă față de Budapesta. Oficialitățile de aici sunt extrem de iritate de criticile suedeze la adresa premierului Viktor Orban în legătură cu presupusa erodare a statului de drept.
Orban, considerat, alături de Erdogan, un apropiat al președintelui Putin, neagă o astfel de erodare. Spre deosebire de Turcia, Ungaria nu are o listă de cereri, dar susține că trebuie rezolvate nemulțumirile sale, înainte de a ratifica aderarea Suediei la NATO.
Viitor incert
După alegerile din Turcia, viitorul Suediei în perspectiva aderării sale la Alianța Nord-Atlantică ar putea deveni mai clar. Nu există însă un calendar al unei eventuale aderări, iar aprobările din partea Budapestei și, în special, a Ankarei nu sunt garantate.
Suedia spune că a implementat acordul de la Madrid - inclusiv legi mai dure împotriva terorismului -, dar unele dintre celelalte cereri ale turcilor sunt imposibil de îndeplinit.
De-a lungul timpului, Turcia a mai avut însă câteva dispute și chiar ciocniri cu aliații săi din NATO și, de cele mai multe ori, a dat înapoi.
„Dacă ne uităm la incidentele anterioare, acestea au fost rezolvate prin presiuni ale aliaților, prin negocieri și prin unele concesii din partea membrilor NATO. Același lucru s-ar putea întâmpla și în acest caz.”, susține Paul Levin, director la Institutul de Studii Turce de la Universitatea din Stockholm, citat de Reuters.
O schimbare favorabilă de atitudine ar putea veni după alegerile din Turcia. În egală măsură, există și scenariul în care Erdogan ar putea dori să vadă dovezi suplimentare din partea Suediei, ce ar demonstra faptul că guvernul de la Stockholm ar răspunde preocupărilor Ankarei în materie de securitate. În acest caz, este posibil ca suedezii să mai fie nevoiți „să aștepte câteva luni, după vară”, deși este „greu de prezis”, mai spune Levin.
Deocamdată, Suedia susține că poziția sa în materie de securitate este mult mai bună acum decât înainte de cererea ei de aderare la NATO. Guvernul de la Stockholm a primit deja asigurări de sprijin din partea unor țări precum Statele Unite, Marea Britanie și Germania.
Suedia cooperează îndeaproape cu NATO, iar măsurile de integrare militară avansează rapid. Țara nordică dispune de o forță aeriană puternică și o flotă de submarine adaptată la condițiile din Marea Baltică, oferind astfel un avantaj important pentru NATO, în regiune.