Controalele efectuate de statele membre se axează, în principal, pe verificarea informațiilor obligatorii, de exemplu dacă lista ingredientelor, alergenii și declarația nutrițională sunt lizibile și afișate în mod corespunzător. În schimb, controalele cu privire la informațiile voluntare sunt puține sau chiar inexistente, deși există o obligație generală de a verifica dacă aceste informații respectă legislația UE. În România, autoritățile ignoră obligativitatea controalelor privind corectitudinea etichetării, abandonând consumatorii la bunul plac al producătorilor. Alături de Ungaria, România este țara din UE care face cele mai puține controale, arată un raport al Curții de Conturi Europene care a vizat perioada 2011 - 2023. Federația Romalimenta, care grupează majoritatea asociațiilor și patronatelor din industria alimentară autohtonă, susține că aplicarea recomandărilor formulate în acest raport va pune o presiune suplimentară pe prețul produselor alimentare.
În ansamblu, Curtea a apreciat că etichetarea produselor alimentare în UE poate ajuta consumatorii să ia decizii în cunoștință de cauză atunci când cumpără astfel de produse. Ea subliniază însă că există lacune semnificative în cadrul juridic, precum și deficiențe în ceea ce privește monitorizarea, raportarea, sistemele de control și sancțiunile. Din acest motiv, consumatorii se confruntă cu problema unor etichete care pot fi confuze ori înșelătoare sau pe care nu le înțeleg întotdeauna. Comisia Europeană și statele membre nu monitorizează în mod sistematic dacă consumatorii înțeleg etichetele sau care sunt de fapt nevoile lor în materie. Prin urmare, nu este posibil să se stabilească dacă consumatorii sunt informați în mod corespunzător sau dacă așteptările lor sunt îndeplinite, arată raportul. „Consumatorii nu înțeleg întotdeauna etichetele, iar uneori consideră că sistemul UE de etichetare a produselor alimentare este complicat. Nici măcar informațiile obligatorii, cum ar fi marcarea datei, nu sunt întotdeauna ușor de înțeles. Curtea a constatat că statele membre organizează doar sporadic campanii de informare pentru consumatori”, atrag atenția auditorii Curții Europene.
Vânzările online, greu de controlat
Statele UE se confruntă cu o serie de probleme atunci când realizează controale ale vânzărilor online de produse alimentare. Ele nu pot impune sancțiuni decât întreprinderilor din sectorul alimentar care sunt înregistrate în țara lor. În cazul site-urilor înregistrate în alte state membre ale UE, autoritățile pot raporta problemele prin intermediul iRASFF, aplicația online a Comisiei. În ceea ce privește site-urile din afara UE, este aproape imposibil ca autoritățile să controleze comerțul online cu amănuntul. Ele pot contacta direct operatorul sau pot solicita acțiuni subsecvente prin intermediul ambasadei țării terțe în care își are sediul acesta, ceea ce nu este întotdeauna rapid sau eficace. Se vând adesea suplimente alimentare prin intermediul platformelor de comerț electronic și uneori pe platforme de comunicare socială. Aceste vânzări nu sunt ușor de controlat, deoarece deseori se desfășoară printr-o rețea de mici vânzători independenți. Mai mult, magazinele online pot fi foarte rapid închise (și redeschise apoi sub un alt nume) de îndată ce inspectorii din cadrul autorității statului membru se identifică în timpul unui control (situație în care aceștia pierd posibilitatea de a urmări mai departe cazurile respective de neconformitate).
De la pandemia de COVID-19, toate statele membre vizitate de auditul Curții au observat că vânzarea de produse alimentare prin intermediul comerțului electronic a luat avânt și că numărul plângerilor la adresa magazinelor online a crescut.
Carențe la etichetarea produselor din plante, vegetariene și vegane
Printre alte deficiențe remarcate, se numără lipsa unei liste a mențiunilor de sănătate autorizate de UE pentru produsele din plante, precum și lipsa unor norme ale UE pentru etichetele produselor vegetariene și vegane. În opinia Curții, acest lucru limitează capacitatea consumatorilor de a face alegeri în cunoștință de cauză și conduce la un acces inegal în UE la unele informații referitoare la produsele alimentare.
Practici confuze și înșelătoare
Pe de altă parte, practicile de etichetare aflate în continuă evoluție ale întreprinderilor din sectorul alimentar (etichete, mențiuni, imagini, sloganuri publicitare etc.) accentuează complexitatea pentru consumatori. Autoritățile statelor membre au evidențiat practici potențial confuze sau înșelătoare. Normele și orientările UE nu asigură o bază suficient de clară pentru prevenirea acestora. Întreprinderile din sectorul alimentar utilizează pe etichetele produselor și o multitudine de afirmații legate de mediu care, atunci când sunt nefondate, expun consumatorii la dezinformare ecologică. Se preconizează că directiva recent adoptată cu privire la consolidarea rolului consumatorilor și cea care urmează să fie adoptată cu privire la afirmațiile legate de mediu vor soluționa această problemă. Consumatorii se confruntă totodată cu problema unui număr tot mai mare de etichete asupra cărora nici Comisia, nici statele membre selectate pentru audit nu au o imagine de ansamblu.
Practici incorecte constatate de auditori
- Mențiunea „natural” este adesea utilizată de întreprinderile din sectorul alimentar ca instrument de marketing, deoarece evidențiază un aspect pozitiv. Nu există însă o definiție oficială a acestei mențiuni, cu excepția celor din contextul Regulamentului privind aromele (de exemplu, „aromă naturală de vanilie”) și al Regulamentului privind mențiunile (de exemplu, „bogat în fibre în mod natural”).
- Unele întreprinderi din sectorul alimentar tind să își descrie produsele în așa fel încât acestea să pară mai sănătoase decât sunt cu adevărat, ceea ce induce în eroare. De exemplu, nu există norme privind nivelul minim de cereale integrale pe care trebuie să le conțină un produs alimentar pentru ca pe eticheta sa să se poată utiliza termenul de „cereale integrale”; există doar cerința unei mențiuni cantitative.
- Normele UE prevăd că produsele alimentare care au fost congelate și care sunt vândute decongelate trebuie să prezinte pe ambalaj mențiunea „decongelate”, cu excepția situației în care decongelarea nu prezintă riscuri (de exemplu, în cazul produselor precum untul). Autoritățile statelor membre au indicat că, în pofida existenței unor norme ale UE, nu este întotdeauna clar când se poate aplica această scutire.
- Normele UE nu stabilesc condiții specifice pentru utilizarea unor mențiuni precum „Fără aditivi” sau „Fără conservanți”, dar aceste informații ar trebui să respecte cerințele generale ale Regulamentului ICPA (informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare) și anume să fie exacte, să nu inducă în eroare consumatorii sau să nu creeze confuzie în rândul acestora).
Romalimenta: O serie de cerințe costisitoare de etichetare a alimentelor ar putea afecta sectorul
Producătorii de alimente și băuturi s-ar putea confrunta cu presiuni suplimentare, dacă sunt adoptate recomandările de etichetare făcute de Curtea de Conturi Europeană către Comisia Europeană. Recomandarea este însoțită de un apel de a crește finanțarea campaniei de informare pentru etichete, cu 5,5 milioane de euro cheltuiți pentru campanii de conștientizare a etichetării produselor alimentare în statele membre începând cu 2021. „Se așteaptă ca în curând Comisia Europeană să favorizeze o serie de noi recomandări de etichetare a alimentelor menite să acumuleze costuri suplimentare pentru producătorii de alimente și băuturi. O listă îndrăzneață de recomandări care circulă la nivelul UE are ca scop eficientizarea și simplificarea etichetării alimentelor și băuturilor în întregul bloc”, potrivit Romalimenta.