Europa intervine pentru a limita scumpirile la pompă. Ce măsuri a luat fiecare țară

Creșterea prețului petrolului până aproape de 120 de dolari pe baril, alimentată de conflictul din Orientul Mijlociu și de riscurile privind transportul prin Strâmtoarea Ormuz, a obligat guvernele europene să reacționeze rapid pentru a evita o nouă spirală a scumpirilor la combustibili.

Dumitru Chisăliță, președintele AEI, susține că răspunsul Europei a fost pragmatic, dar fragmentat. În lipsa unei intervenții coordonate la nivelul Uniunii Europene, statele au apelat la instrumente naționale clasice: plafonarea prețurilor, reducerea taxelor și accizelor, controlul pieței sau utilizarea rezervelor strategice de petrol.

Intervenții directe în piață

Primele reacții au venit din Europa Centrală și de Sud-Est, unde guvernele au ales intervenția directă în piață. Ungaria, Croația sau Slovenia au impus plafoane de preț pentru a limita creșterile rapide ale carburanților.

Logica politică este simplă: combustibilul nu este doar un produs economic, ci un factor social major. Creșterea abruptă a benzinei sau motorinei se transmite imediat în costul transportului, al alimentelor și al bunurilor de bază.

Totuși, plafonarea prețurilor este o sabie cu două tăișuri. Pe termen scurt protejează populația și transportatorii, dar pe termen lung poate distorsiona piața și poate descuraja aprovizionarea dacă diferența dintre prețul real și cel plafonat devine prea mare.

Ce măsuri au luat concret statele europene

Majoritatea guvernelor au adoptat combinații de măsuri fiscale și intervenții directe în piață.

Printre principalele decizii se numără:

• România – compensare acciză pentru transportatori: aproximativ 0,04 euro/litru motorină, doar pentru transportatori

• Ungaria – plafonare preț combustibil și utilizarea rezervelor strategice: aproximativ 1,48 euro/litru benzină

• Croația – stabilirea unui preț maxim la carburant: aproximativ 1,50 euro/litru benzină

• Slovenia – plafonare preț și reducere acciză: 1,47 euro/l benzină și 1,53 euro/l motorină

• Portugalia – discount automat la pompă: reducere fiscală când prețul crește cu peste 0,10 euro/l

• Franța – controale la benzinării și reducere taxe: 0,15–0,20 euro/l reducere fiscală

• Italia – reducere temporară accize: aproximativ 0,25 euro/l

• Germania – limitarea creșterilor zilnice și reducerea taxelor: aproximativ 0,20 euro/l

• Spania – subvenție directă la combustibil: 0,20 euro/l

• Grecia – subvenții pentru populație și zonele insulare: 0,12–0,20 euro/l

• Bulgaria – reducere TVA sau acciză: aproximativ 0,10 euro/l

• Austria – limitarea creșterilor zilnice ale prețurilor: creșteri maxime de 0,03 euro/zi

• Olanda – reducere acciză combustibil: aproximativ 0,17 euro/l

• Belgia – reducere accize și TVA energie: aproximativ 0,15 euro/l

• Danemarca – investiții în alternative energetice și menținerea stabilității taxelor: impact estimat 0,05 euro/l

• Polonia – reducere TVA combustibil: TVA redus la 8% (aprox. 0,18 euro/l)

• Cehia – reducere acciză motorină: 0,06 euro/l

• Slovacia – compensare pentru transportatori: 0,10 euro/l

• Estonia – reducere temporară acciză: 0,07 euro/l

• Letonia – subvenții pentru transport: 0,08 euro/l

• Lituania – reducere taxe combustibil: 0,10 euro/l

• Finlanda – reducere accize și investiții în transport public: 0,12 euro/l

• Suedia – reducere taxe combustibil: 0,20 euro/l

• Norvegia – reducere taxe petroliere: 0,15 euro/l

• Irlanda – reducere acciză: 0,15 euro/l

• Marea Britanie – reducere taxă carburant (fuel duty): 0,06 euro/l

• Elveția – fond de stabilizare pentru energie: 0,10 euro/l impact estimat

• Turcia – subvenții masive la combustibil: aproximativ 0,25 euro/l

• Malta – menținerea unui preț fix la carburant: aproximativ 1,34 euro/l

• Cipru – reducere temporară acciză: aproximativ 0,08 euro/l

Utilizarea rezervelor strategice de petrol

Pe lângă intervențiile fiscale, mai multe state europene au decis să folosească rezervele strategice de petrol pentru a stabiliza piața.

Principalele decizii includ:

• Germania – eliberare din rezerve strategice: aproximativ 10–15 milioane barili

• Austria – eliberare din stocuri strategice: 2–4 milioane barili

• Franța – participare la programul Agenției Internaționale pentru Energie: 5–10 milioane barili

• Italia – eliberare limitată din rezerve: 3–5 milioane barili

• Spania – utilizarea rezervelor prin agenția CORES: aproximativ 3 milioane barili

• Olanda – utilizarea stocurilor comerciale: 2–3 milioane barili

• Belgia – eliberare limitată pentru rafinării: 1–2 milioane barili

• Suedia – eliberare parțială din rezerva națională: aprox. 1 milion barili

• Finlanda – utilizarea rezervelor de securitate: 1–2 milioane barili

• Danemarca – rezervă disponibilă pentru intervenție: 0,5–1 milion barili

• Cehia – eliberare limitată: aprox. 1 milion barili

• Polonia – utilizarea rezervelor petroliere: 3–5 milioane barili

• Grecia – activare parțială a rezervelor: aprox. 1 milion barili

• Portugalia – eliberare limitată: 0,5–1 milion barili

• Irlanda – rezervă disponibilă pentru intervenție: aprox. 0,5 milioane barili

Europa rămâne vulnerabilă la șocurile energetice

În realitate, reacția Europei arată un lucru esențial: continentul rămâne vulnerabil la șocurile geopolitice din regiuni îndepărtate. Deși tranziția energetică și investițiile în energie regenerabilă sunt în plină desfășurare, petrolul continuă să fie un element central al economiei europene.

Criza din martie 2026 este un nou reminder al acestei dependențe. Măsurile adoptate de guverne pot atenua efectele pe termen scurt, dar nu rezolvă problema structurală.

Atâta timp cât transportul și o mare parte din industrie depind de combustibili fosili, fiecare tensiune geopolitică majoră va avea un ecou direct în buzunarele europenilor.

Europa a demonstrat că poate reacționa rapid. Întrebarea care rămâne este dacă poate deveni suficient de independentă energetic încât astfel de crize să nu mai producă șocuri economice și sociale majore.