Am căutat pe Google şi am găsit că evaziunea e hoţie. Dar eu nu-s de acord cu asta, fiindcă banii colectaţi sub formă de taxe nu sunt ai statului, ci ai contribuabillilor. Guvernul doar îi gestionează. Iar când cei care contribuie la fondul gestionat de stat observă că-s înşelaţi şi refuză să-i mai dea administratorului bani pe mână, e moral să fie ei acuzaţi că-s hoţi? În definitiv pe cine pradă? Îşi pot fura propriii bani?
Am ajuns cu discuţia la afirmaţia politicienilor potrivit căreia legea ar conţine şi norma morală. Adică, atunci când nu-ţi achiţi taxele, încalci legea, deci şi morala, şi meriţi să fii condamnat. Asta însă cu condiţia ca morala să corespundă principiilor etice. Iar, la noi, etica arată că nu-i bine să-i dai bani celui ce îţi investeşte taxele în cele mai scumpe autostrăzi din Europa. E ca şi cum a-i susţine activitatea infracţională.
Dacă guvernul strânge bani dintr-o anumită zonă, normal ar fi să ofere, în schimb, bunuri. Dacă n-o face înseamnă că politicul se amestecă în economie, doar ca să o mulgă. Iar ingerinţa sa reprezintă o încălcare a separaţiei puterilor în stat. Guvernul e un organism economic, nu politic, politic e doar sprijinul care i se acordă şi nu trebuie să impieteze funcţionarea.
Încă o idee. Bugetul statului şi Bursa se ocupă cam de aceleaşi lucruri. Când oamenii nu pot face ceva de unii singuri, pun mână de la mână şi finanţează proiecte mari, precum construcţia de autostrăzi. Dar ce diferenţă e între banii contribuabililor şi cei ai acţionarilor. Pe când administratorii privaţi le înapoiază acţionarilor banii pe care nu-i pot investi, statul îi cheltuieşte pe toţi la final de an.
Şi, apropo de noţiunea de bani spălaţi, în definitiv aceştia intră în economia reală. Oare ce-i mai important: să aibă statul bani sau oamenii locuri de muncă?