Învățăturile lui Seneca despre cum se pot înfrunta cu calm și curaj anxietatea copleșitoare și durerea au atras foarte mulți cititori de-a lungul istoriei. Unul dintre aceștia, filosoful David Fideler, a și ranforsat aceste sfaturi memorabile într-un mic tratat de bună-dispoziție - „Mic dejun cu Seneca. Ghid stoic pentru arta de a trăi” -, făcut cunoscut la noi de Editura Trei. Din această introducere în filosofia stoică și în opera lui Seneca am selectat câteva exerciții, șapte mai precis, menite să ne redea încrederea, bucuria și fericirea de a trăi fără a ne mai raporta permanent la standardele cotidiene, ci doar bricolând liniștiți micile noastre plăceri. Dar să facem loc acestor sfaturi tămăduitoare.
1. Concentrează-te pe dezvoltarea caracterului și nu pe lucrurile incontrolabile!
„Unele lucruri depind de noi, altele nu. Concentrează-te pe ceea ce ține de tine, de exemplu pe dezvoltarea unui caracter nobil, și nu pe lucrurile întâmplătoare ori repetitive sau pe capriciile sorții imposibil de controlat”, ne consiliază filosoful David Fideler. Acest exercițiu spiritual desprins din filosofia stoică urmărește scăderea anxietății și cultivarea unei stări de echilibru prin conștientizarea dihotomiei controlului. Ținând cont că unele lucruri ies total din sfera posibilității controlului, o atitudine mai rațională și sănătoasă este cultivarea modului de reacție în fața întâmplărilor neprevăzute. Cu alte cuvinte, de ce să te (mai) dai peste cap în legătură cu un eveniment care urmează să se întâmple independent de voința ta?
2. Patru întrebări de pus în fiecare zi
Un comportament înțelept, echilibrat este rodul exercițiului zilnic. Progresul este gradual. „Stoicii romani erau încurajați să își revizuiască zilnic comportamentul, pentru a face progrese constante”, apreciază David Fideler. Acest lucru - consideră filosoful american - se realizează simplu, prin reflectarea asupra propriilor acțiuni, la finalul fiecărei zile. „Ce am făcut bine? Ce am făcut prost? Ce aș putea îmbunătăți? Ce am lăsat neterminat?”. Răspunsurile la aceste patru întrebări pot ghida eficient progresul zilnic și sunt un bun exercițiu de autoevaluare.
3. Trăiește în prezent!
O sursă importantă de anxietate o constituie pentru majoritatea persoanelor grijile legate de viitor. Exercițiul stoic pentru eliminarea acestei stări negative recomandă concentrarea asupra prezentului. Înțelepciunea stoică ne îndeamnă să planificăm rațional viitorul, dar să ne amintim că tot ce avem este timpul prezent. Acum putem lucra pentru un viitor mai bun, în aceste momente. „Dacă simți că te cuprinde anxietatea, conștientizează acest lucru și îndreaptă-ți atenția spre momentul prezent. Ține minte că vei aborda evenimentele viitoare cu aceeași raționalitate pe care o ai astăzi”, avertizează David Fideler.
4. Recunoștința și iubirea sunt temelia
„Trebuie să facem toate eforturile să ne umplem de recunoștință”, menționa Seneca în faimoasele „Scrisori către Luciliu”. Considerată de filosofii stoici o emoție și totodată o virtute, recunoștința este cea mai scurtă cale spre fericire și o metodă eficientă de depășire a suferinței. Urmând exemplul stoic, filosoful David Fideler își îndeamnă cititorii să se gândească zilnic că tot ceea ce au este un dar al universului, că viața însăși este un dar. Cicero spunea că „recunoștința este mama tuturor celorlalte virtuți”, iar Seneca realiza o corelație între recunoștință și iubire, temelia unei vieți cu adevărat fericite.
5. Anticiparea supărărilor
Un alt exercițiu stoic pe care autorul cărții „Mic dejun cu Seneca” mărturisește că îl practică frecvent este să anticipeze vitregiile sorții, adică să se gândească la cea mai „neagră” variantă a unei situații, să o contemple în mintea sa, apoi să se detașeze de aceste gânduri. Scopul exercițiului este de a reduce impactul nenorocirilor în momentul producerii lor. „Dacă vrei ca un om să nu tremure în luptă, pregătește-l mai înainte de ea”, comenta Seneca. „Praemeditatio malorum”, adică „prevenirea răului”, este o pregătire pentru întâmplările nedorite ale vieții astfel încât acestea să fie depășite cu bine în momentul producerii lor. Filosoful David Fideler observa, la rândul lui, că exercițiul stoic al contemplării nenorocirilor posibile seamănă izbitor cu tehnica modernă a terapiei prin expunere, care ajută oamenii să își înfrunte și să își depășească temerile.
6. Amintește-ți permanent că totul se schimbă
Alt exercițiu cu rol de reducere a anxietății, ideal pentru momentele în care ne simțim copleșiți, este să ne imaginăm că suntem în afara Pământului. Da, ați citit bine! Imaginați-vă pur și simplu că vă aflați pe altă planetă. Văzute de la scară cosmică, multe dintre problemele noastre zilnice devin (sau ar trebui să devină) mai mici, nu? De asemenea, filosofii stoici îndeamnă oamenii să își amintească permanent că totul este în schimbare. Momentele dureroase, neplăcute nu sunt eterne (ca, de altfel, nici cele fericite).
7. Ia din orice experiență doar aspectul pozitiv!
„Nenorocirea este șansa virtuții”, credea Seneca, filosof care își impulsiona contemporanii să transforme obstacolele în oportunități, să identifice binele în orice situație. „Nu contează cu ce te confrunți, ci cum te confrunți!”. Filosoful stoic considera că universul este ca un părinte care își iubește copiii cu severitate așa încât dificultățile vieții au un rol educativ, acela de a testa caracterul, de a-l căli și de a-i oferi laurii victoriei celui care-i merită.
Stoicismul, pe înțelesul tuturor
Stoicismul a prins aripi într-o școală filosofică fondată la Atena în jurul anului 300 î.Hr. de gânditorul fenician Zenon. Numele derivă de la un portic cu coloane - stoa - sub care învățatul își ținea lecțiile și dialoga cu discipolii. De remarcat că stoicismul s-a dezvoltat ca o reacție la un alt curent filosofic - epicureismul (doctrină morală inițiată de Epicur, bazată pe teoria etică a fericirii raționale a individului). Învățătura centrală a stoicismului promovează existența virtuoasă și echilibrată, atitudinea bărbătească în raport cu vicisitudinile vieții, acceptarea cu fruntea sus a necazurilor, durerilor etc. Promovează, de asemenea, iubirea pentru toate ființele și împăcarea de sine. Prizată intens de greci și romani, stoicismul a influențat filosofi precum Poseidonios din Apameia (mentorul lui Cicero), Diogene din Babilon, Seneca, Epictet, Marc Aureliu. Inclusiv gânditori ai bisericii creștine precum Toma de Aquino și Sfântul Augustin au preluat și colportat în scrierile lor învățăminte stoice. În timpul Renașterii târzii, stoicismul a cunoscut o amplă regenerare, căpătând denumirea de „neostoicism” și influențând oameni de cultură de teapa unor René Descartes și Immanuel Kant.
Cine a fost Seneca?
Cu rădăcini într-o familie aristocratică romană originară din Pompei, strămutată la un moment dat la Cordoba, în Peninsula Iberică, unde de altfel Seneca a și văzut pentru prima oară lumina zilei (în anul 4 î.Hr.), profesorul împăratului Nero a trăit, între 17 și 31 d.Hr. în Egipt, la Alexandria, unde i-a fost inoculată definitiv dragostea pentru filosofie și științe. Gânditor cu o sănătate precară (suferea de probleme de respirație), Seneca s-a impus la Roma, capitala imperiului, ca avocat și om politic grație unei pregătiri retorice de prim rang. Invidiat de împăratul Caligula, exilat în Corsica (8 ani) de Claudius, filosoful a fost obligat să se sinucidă (în 65 d.Hr.) de Nero, cezarul căruia îi fusese mentor și sfătuitor.
Un american la Sarajevo
David Fideler este filosof și scriitor preocupat în special de felul în care filosofia și științele umane pot contribui la viața modernă. A studiat religie, istoria ideilor și filosofia antică și a obținut doctoratul în filosofie și istoria științei la University of Pennsylvania. A fost profesor și consultant educațional și, ca editor de carte, a tradus, antologat și coordonat mai multe lucrări de specialitate. Este autorul cărților Restoring the Soul of the World: Our Living Bond with Nature’s Intelligence și Jesus Christ, Sun of God: Ancient Cosmology and Early Christian Symbolism. Născut în Statele Unite, locuiește în prezent la Sarajevo, împreună cu soția și fiul său.
„Nenorocirea este șansa virtuții”, Seneca
„Nu contează cu ce te confrunți, ci cum te confrunți!”, Seneca
„Considerată de filosofii stoici o emoție și totodată o virtute, recunoștința este cea mai scurtă cale spre fericire și o metodă eficientă de depășire a suferinței”. Oare?
„Recunoștința este mama tuturor celorlalte virtuți”, Cicero, gânditor și om politic roman