Expoziția va fi deschisă pentru public în perioada 29 mai – 29 septembrie 2024, în Sala de Grafică și în spațiile expoziționale din Galeria de Artă Europeană.
Cu acest proiect expozițional, Muzeul Național de Artă la României propune publicului un dialog inedit între arta contemporană și operele vechilor maeștri. O parte din fotografii vor fi prezentate în dialog cu operele maeștrilor europeni din Galeria de Artă Europeană pentru a evidenția, prin grupaje tematice sau asocieri compoziționale, capacitatea acesteia de a crea imagini artistice inedite pornind de la mari repere vizuale europene. Relaționarea dintre fotografie și pictură reprezintă o premieră pentru muzeele din România, pe care Muzeul Național de Artă al României o va prezenta într-o dezvoltare scenografică spectaculoasă, special concepută pentru această expoziție.
Născută la Amsterdam în 1963, Danielle van Zadelhoff s-a aplecat relativ târziu spre fotografie, într-un moment de cumpănă al vieții sale în 2013. Atunci bagajul ei emoțional, educația timpurile și memoria vizuală rafinată de familiaritatea cu operele de artă clasică au fuzionat pentru a da naștere unor imagini artistice memorabile, cu scenografii atent regizate, încărcate de expresivitate, sensibilitate și emoție. Personajele din fotografiile ei, contemporane, reale, discrepante prin prezența lor în acele ambianțe vetuste, ne seduc cu intensitatea privirii și ne invită în lumea lor interioară inocentă, vulnerabilă, pură.
În practica multor artiști contemporani dialogul cu trecutul, personal sau cultural, îmbracă diverse forme creative menite a oferi o nouă poziționare și perspectivă asupra unor teme vetuste. Danielle van Zadelhoff este una dintre aceste artiste care, cu ajutorul portretului fotografic și a clar-obscurului accentuat recreează atmosfere specifice picturilor din secolele al XVII-lea și uneori al XVIII-lea, cu scopul de a analiza emoțiile și trăirile umane.
Cele 27 de fotografii etalate în prezenta expoziție, portrete și compoziții seducătoare, misterioase, profunde, ne sunt familiare, prin evocarea clar-obscurul-ului caravaggist, a luminii atent dirijate, de sorginte rembrantiană sau prin privirile inocente ale unor tinere desprinse din atmosfera picturală a lui J. B. Greuze sau J. H. Fragonard. Alături de punerea lor în scenă, postură și expresie, un alt liant al acestor opere cu vizualul european îl constituie sondarea unor teme creștine sau antice cu iz moralizator precum cea a vulnerabilității feminine în imaginile Suzanei sau Lucreției, a maternității în abordările Madonei cu Pruncul, a păcatului în bine cunoscuta revizitare a Paradisului pierdut (Adam și Eva) sau a trecerii ireversibile a timpului prin evocarea penitenței Magdalenei sau a temei Vanitas.