Vernisajul acestei expoziții are loc miercuri, 3 mai, ora 17.30, la Casa Filipescu-Cesianu (Calea Victoriei 151). Intrarea este liberă.
Prin intermediul unei selecții de fotografii din patrimoniul Muzeului Municipiului București, care prezintă instantanee din casele elitelor bucureștene, completate cu ecouri dezvăluite de presa perioadei interbelice, vizitatorii vor putea descoperi felul în care interiorul casei, ca fenomen cultural, este abordat din trei perspective: a culturii materiale (interior), a sociabilității (intimitate) și a modernizării stilului de viață (afinitate). La vernisaj vor oferi detalii despre acest proiect: Adrian Majuru, istoric, antropolog, director al Muzeului Municipiului București și Alexandra Rusu, muzeograf, Secția de Antropologie Urbană, curator al expoziției.
Fotografiile ce vor fi văzute în cadrul expoziției surprind secvențe din interioarele reședințelor unor figuri politice, avocați, medici și artiști ai perioadei Belle Époque, precum Eugen Ionescu, Emanoil Porumbaru, Victor Bălăcescu, Ioan Gr. Periețeanu și, nu în ultimul rând, Nicolae Kretzulescu, personalități plurivalente care au adus contribuții semnificative domeniilor cărora și-au închinat cariera.
În colecțiile de artă plastică expuse pe pereții somptuoaselor saloane putem identifica două lucrări care fac parte astăzi din patrimoniul național: portretul Sofiei Kretzulescu de Gheorghe Tattarescu și cel al lui Tudor Vladimirescu de Theodor Aman.
„Reședințele particulare proiectate pentru importanți comanditari, oameni politici, avocați, medici reprezentanți ai marilor familii boierești reflectă atât frenezia constructivă cât și modernizarea societății românești în perioada Belle Époque. Între cele două coordonate majore ale arhitecturii din această perioadă, eclectismul de factură franceză și stilul național românesc (neoromânesc) aflăm numeroase declinări, manifestări ale curentului istorist, dar și influențe Art Nouveau. Dintre acestea, eclectismul francez va domina cadrul vieții, pe de o parte datorită impactului și longevității stilului internațional și, pe de altă parte, datorită receptivității elitei românești la modelele artistice occidentale.
Casele celor mai înstăriți se prezintă ca niște podiumuri pe care defilează bogăția și ambiția socială iar, la adăpostul lor, rolurile sociale se declină în funcție de interiorul ocupat sau străbătut. Pe măsură ce viața profesională a bărbaților se transferă în spațiul public, asistăm la construirea unei alte dimensiuni a locuinței private. Casa devine un loc de refugiu, un antipod pentru anonimitatea, raționalitatea și eficacitatea în creștere a lumii exterioare. Proiectul intimității se împlinește fizic în arhitectura casei și se desăvârșește prin complementaritatea masculin-feminin, ca un privilegiu al vieții în doi.
Modernizarea reședințelor particulare din La Belle Époque s-a înfăptuit prin noi tehnici și tehnologii care au sporit confortul vieții domestice, au diminuat forța de muncă necesară pentru diverse sarcini zilnice, eliberând momente prețioase pentru a fi dedicate activităților de loisir. Marile invenții ale perioadei, precum fonograful, telefonul sau imaginea cinematografică, au dizolvat barierele spațio-temporale. Prin imagine și sunet, spațiul orașului, impresiile unor locuri îndepărtate, specificul diferitelor culturi se insinuează în atmosfera casei.
Primele decenii ale secolului XX vor adânci prăpastia care se deschide treptat între proiectul ideal al vieții de acasă și realitatea unei lumi într-o rapidă transformare. Vechea ordine, regulile tradiționale care stabileau ierarhia, loialitatea și controlul social nu păreau să mai funcționeze. Se instituie o atmosferă de tensiune, a ciocnirii de valori, care va culmina cu izbucnirea Primului Război Mondial” – a declarat Alexandra Rusu, curator al expoziției.