Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Primele articole, reunite în 1969 în volumul Sèméiotikè. Recherches pour une sémanalyse (Semeiotike. Cercetări în vederea unei semanalize), trezesc interesul cercetătorilor literari și dau naștere unor polemici aprige. După ce îi întâlnește pe Roland Barthes, Lucien Goldmann (care îi coordonează lucrarea de doctorat despre originile romanului) și Philippe Sollers (cu care se căsătorește în 1967), aderă la grupul Tel Quel și publică în revista omonimă (din al cărei comitet de redacție face parte din 1970) texte teoretice cu caracter novator, interdisciplinare, situate la intersecția dintre literatură, lingvistică și psihanaliză. „În contextul structuralismului francez și chiar al eventualei sale depășiri - remarca cercetătoarea Corina Sandu („Dicționar de scriitori francezi”, Polirom, 2012) -, Kristeva propune o nouă lectură pentru anumite aspecte ale lucrărilor lui Saussure (anagramele) și pentru teoria dialogismului lui Bahtin; grație acestei perspective, structuralismul literar va aborda problema inconștientului și a istoriei. În această perioadă, lucrările Juliei Kristeva sunt de natură exclusiv teoretică, încercând să definească spațiul literaturii și structurile ei specifice”.
Feno-text și geno-text
Referințe despre operă: „În Sèméiotikè. Recherches pour une sémanalyse este cercetată apariția textului literar sau poetic în cadrul câmpului istoric sau social și este definită literatura ca fiind «acea practică enigmatică între toate celelalte, arhaică în fața invaziei audiovizualului, și totuși atât de puternică atunci când se identifică ceea ce reprezintă ea; unica, imposibila nominalizare care face să existe orice experiență subiectivă în starea ei infinită». Concepția «obiectului literatură» poartă amprenta vizibilă a polifoniei romanești teoretizate de Bahtin și se încadrează într-o semiologie îmbogățită cu termeni proprii ca intertextualitate (definită, în Théorie d’ensemble [Teorie de ansamblu], ca o «interacțiune textuală ce se produce în interiorul unui singur text și care permite înțelegerea diverselor secvențe sau coduri împrumutate de la alte texte»), feno-text («fenomenul verbal așa cum se prezintă el în structura enunțului complet») sau geno-text (cel care «prezintă operațiile logice proprii constituirii subiectului enunțării»)”.
Iscodirea identității femeii
În 1974, Kristeva își publică teza de doctorat, La Révolution du langage poétique. L’avant-garde à la fin du XIXe siècle: Lautréamont et Mallarmé (Revoluția limbajului poetic. Avangarda la sfârșitul secolului al XIX-lea: Lautréamont și Mallarmé), o teorie sistematică a textului literar, în care, pornind de la exemple concrete, autoarea studiază constituirea limbajului poetic în raport cu acel cod social general care este, din punct de vedere structural, limbajul comunicațional. După doctorat - mai sesiza biografa Corina Sandu -, Kristeva devine cercetător la CNRS (Centre National de la Recherche Scientifique), secretar general al Asociației internaționale de semiotică, redactor-șef adjunct la revista Semiotica și conferențiar la Universitatea Paris VII. În paralel, ca psihanalist și sub influența teoriei freudiene, capătă o experiență pe care o va fructifica în lucrări ca Histoires d’amour (Povești de dragoste) (1983) sau Les Nouvelles Maladies de l’âme (Noile boli ale sufletului) (1993). După ce, în 1974, făcuse parte (ca redactor la Tel Quel, alături de R. Barthes, Ph. Sollers, M. Pleynet, Fr. Wahl) din delegația care a vizitat China, publică Des Chinoises (Despre chinezoaice), o primă lucrare a sa ce abordează problema feminismului. Mai târziu, în Polylogue (Polilog) (1977), va încerca, pe baza premiselor politice și psihanalitice, să rezolve problema identității femeii în contextul economic și social; totodată, va analiza diverse practici de simbolizare (începând cu cea mai simplă, limba, și ajungând la pictură și literatura modernă) și interpretarea lor prin prisma științelor umane”.
Dragostea, răul, spleenul
Mai departe: „După 1980, lucrările sale, lăsând în urmă perspectiva științifică, se cristalizează în jurul problemelor fundamentale ale existenței (dragostea, răul, spleenul), conturând - în Pouvoirs de l’horreur (Forțele groazei) (1980), Soleil noir, dépression et mélancolie (Soare negru, depresie și melancolie) (1987) ideea că arta este o soluție, cel puțin parțială, pentru slăbiciunile ființei umane. După ce și-a expus teoria în domeniul textualității, Kristeva filtrează prin propriile amintiri problema exilului și a cosmopolitismului în Étrangers à nous-mêmes (Străini de noi înșine) (1988), ficțiune autobiografică și evocare romanțată a istoriei intelectuale recente, și în Le Vieil Homme et les Loups (Bătrânul și lupii) (1991), fabulă politică și polițistă pe tema tristeții și a urii. Tot o formă romanescă ce ascunde mărturisirile personale va fi și volumul Les Samouraïs (Samuraii), roman cu cheie în care, dincolo de aventura fictivă, cititorul avizat nu poate să nu recunoască eroii reali din spatele măștilor: Julia Kristeva (Olga), Philippe Sollers (Hervé Sinteuil), R. Barthes (Bréhal), L. Goldmann (Edelman), Lévy-Strauss (Strich-Meyer) ș.a.”.
Exces de samurai
În prefața traducerii în limba română (1996) a romanului Samuraii, Kristeva își explică, de altfel, atracția către acest tip de scriitură, «mărturie sensibilă prin excelență»: „Sosită din Bulgaria, implicată în structuralismul și poststructuralismul francez, impregnată de cultura franceză, îndrăgostită și, în același timp, dezamăgită de Franța, fără doar și poate că sub trăsăturile Olgăi se ascunde naratoarea. Partea personală îmi este cea mai dragă din întreg textul pe care-l recitesc acum, cu prilejul traducerii sale în limba română, deși nici povestirea experiențelor acelor filosofi, scriitori și teoreticieni al căror profil străbate romanul nu-mi este mai puțin necesară și prețioasă. Împotriva imaginii, prea lesne acceptată, conform căreia respectiva generație de gânditori și de scriitori ar fi fost nihilistă sau tehnicistă, afirm aici că au fost însuflețiți de o pasiune și că ea i-a expus riscurilor vieții și i-a împins la porțile morții. Termenul de «samurai» trimite la acest exces...”.
Opere și traduceri
Sèméiotikè. Recherches pour une sémanalyse (1969); Le Texte du roman. Approche sémiologique d’une structure discursive transformationnelle (1970); La Révolution du langage poétique. L’avant-garde à la fin du XIXe siècle: Lautréamont et Mallarmé (1974); La Révolution du langage poétique (1974); Des Chinoises (1974); La Traversée des signes (volum colectiv) (1975); Polylogue (1977); Folle vérité (volum colectiv) (1979); Pouvoirs de l’horreur. Essai sur l’abjection (1980); Le Langage, cet inconnu (1981); Histoires d’amour (1983); Au commencement était l’amour. Psychanalyse et foi (1985); Soleil noir, dépression et mélancolie (1987); Étrangers à nous-mêmes (1988); Les Samouraïs (1990); Le Vieil Homme et les loups (1991); Les Nouvelles Maladies de l’âme (1993); Le temps sensible: Proust et l’expérience littéraire (1994); Possessions (1996); Le Sens et le non-sens de la révolte (1996); Le féminin et le sacré (1998); Le Génie féminin. 1. Hannah Arendt. 2. Melanie Klein. 3. Colette (1999-2002); Au risque de la pensée (2001); Micropolitique (2001); Chroniques du temps sensible (2003); Meurtre à Byzance (2004); La Haine et le Pardon (2005); Seule une femme (2007); Cet incroyable besoin de croire (2007); Thérèse mon amour (2008); Leur regard perce nos ombres (avec Jean Vanier) (2011).
În limba română
Samuraii (trad. și postfață Magda Jeanrenaud), București, 1997; Femeia și sacrul (trad. Alina Beiu-Deșliu), București, 2001; Geniul feminin: Viața, nebunia, cuvintele: Hannah Arendt, Melanie Klein, Colette (trad. Beatrice Stanciu), Pitești, 2005; Moarte la Bizanț (trad. Sanda Oprescu), București, 2005; Noile maladii ale sufletului (trad. Sabina Dorneanu), București, 2005; Bătrânul și lupii (trad. Vasile Savin), București, 2008.
85 de ani va împlini Julia Kristeva în vara acestui an, în 24 iunie.
Arta este o soluție, cel puțin parțială, pentru slăbiciunile ființei umane - Julia Kristeva
După 1980, lucrările Juliei Kristeva se cristalizează în jurul problemelor fundamentale ale existenței: dragostea, răul, spleenul.
Sosită din Bulgaria, implicată în structuralismul și poststructuralismul francez, impregnată de cultura franceză, am fost îndrăgostită și, în același timp, dezamăgită de Franța. - Julia Kristeva
Kristeva filtrează prin propriile amintiri problema exilului și a cosmopolitismului în Étrangers à nous-mêmes (Străini de noi înșine, 1988), ficțiune autobiografică și evocare romanțată a istoriei intelectuale recente. - Corina Sandu, cercetătoare
Citește pe Antena3.ro
