Expoziția itinerantă „NeoNlitic” poposește la Buzău
Expoziţia NeoNlitic, organizată de atelierul Wood Be Nice, își continuă sezonul itinerant și va poposi până în 2 iulie la Buzău, la Muzeul Județean. Astfel, colectivul de artiști expune în al patrulea oraș din România, după București (Institutul Cultural Român), Brașov (Visssual) și Timișoara (Galeria Subterană).
Cei 15 artişti naţionali şi internaţionali vor aduce la un loc peste 30 de lucrări de mixed media, instalații luminoase, sculpturi din lemn, rășină, metal, picturi, obiecte din ceramică și material textil, animație și video mapping, toate lucrările având ca sursă de inspirație motivele estetice ale culturilor preistorice româneşti: Hamangia și Cucuteni.
Proiectul NeoNlitic, inițiat în 2018, a constat în două documentări pe teren și întâlniri de lucru și 4 workshopuri destinate networkingului activ, între creatori, artişti, arheologi, makeri şi persoane implicate în industriile creative şi culturale.
În cadrul NeoNlitic expun: Daniel Loagăr și Andrei Cornea (fondatori Wood Be Nice și inițiatorii proiectului) și artiștii invitați: Sasha Meret (US), Andreea Toma, Irina Maria, Raluca Bajenaru, Marius Gheorghe, Marian Codrea, Beaver, Roxana Tomescu, Lucian Simion, Alexandru Claudiu Maxim, Gabriel Marin, Misha Diaconu, Evghenia Gritscu (UKR).
Expoziția este curatoriată de Mihaela Ion, manager cultural cu o experiență de peste 12 ani în domeniul industriilor creative şi culturale internaţionale şi cu un doctorat în istoria artei, fondatoare a Revistei Atelierul și a Nopții albe a creatorilor şi designerilor de produs, două dintre cele mai importante proiecte româneşti destinate promovării comunităţilor creative şi culturale din România.
“NeoNlitic a devenit un eveniment statement. Fiecare muzeu, galerie de artă, spaţiu de consum de cultură ce găzduieşte expoziţia NeoNlitic, transpune lucrărilor expuse în noi forme de panotare, oferindu-le astfel noi identităţi. Creațiile sunt capabile să îşi găsească locul potrivit, în fiecare spaţiu, şi să prezinte publicului interpretările contemporane ale simbolurilor neolitice. De data aceasta, Muzeul Judeţean Buzău va fi gazda NeoNlitic, iar astfel publicul va avea acces atât la exponatele artefacte din expoziţia permanentă de arheologie a muzeului, cât şi la interpretările contemporane ale produselor culturale arhaice, realizate de artiştii naţionali şi internaţionali din cadrul NeoNlitic“, declară Mihaela Ion.
Edith Torony, “Hybrid Playground”, la Galeria Estopia
Galeria Estopia are plăcerea să vă invite marți, 25 iunie, de la ora 19.00, la vernisajul expoziției “Hybrid Playground”, de Edith Torony.
La limita între abstract și figurativ, expoziția, care cuprinde o selecție din ultimele trei serii de lucrări realizate între 2017 – 2019, propune o incursiune în insolitul univers al periferiei urbane, într-o reprezentare alegorică a efectelor devastatoare ale invaziei junk și consumismului asupra spațiului nostru de locuit.
Lucrările lui Edith Torony recompun peisajul periferic al oricărui oraș din lumea noastră globalizată: ceea ce frapează în aceste compoziții aproape suprarealiste, cu inserții de pop art, este aerul lor straniu – familiar. Privindu-le, nu poți să nu recunoști obiecte, fragmente sau aluzii la tot ceea ce identificăm în spațiul urban ca surplus, inutil și superfluu. Adică, acele rămășițe ale consumului de care nu știm cum să scăpăm mai repede, și care, de cele mai multe ori, sfârșesc exilate la marginile lumii noastre, extra muros.
Din 2012 încoace, Edith Torony observă, asemeni unui investigator al comportamentului urban, destinul acestor obiecte scoase din uz, exilate și uitate la periferie, dar documentarea ei nu se oprește aici. Cum ar fi dacă toate aceste rămășițe ale refuzului nostru cotidian ar recompune ele însele o lume? Ce ar spune despre noi dacă ar fi recuperate într-un recycle bin al memoriei? Lucrările lui Edith Torony reconstruiesc exact această lume, într-un exercițiu de arheologie a periferiei urbane: o bizară și irezistibilă frumusețe se infiltrează în aceste peisaje haotice, populate de fragmente care atrag ochiul, ca un fel de reflex al ambalajelor strălucitoare cu care împachetăm bunurile lumii noastre, chiar și visele. În noul context în care se găsesc, aceste bucăți de realitate, cândva pline de sens, astăzi inutile, par angrenate într-un fel de dans magic, plutesc în singularitatea lor fascinantă, într-un limbo al dorințelor: pe neașteptate, jocul artistei alunecă într-o zonă nouă, acolo unde fiecare fragment își spune propria poveste, într-o odă a haosului și inconștientului contemporan, pe mai multe voci. Fascinante și ușor, subtil terifiante, în același timp.
Edith Torony s-a născut în 1988 la Timișoara, unde locuiește și lucrează.
Este absolventă a secției de Pictură, Facultatea de Arte și Design, Universitatea de Vest din Timișoara, unde a obținut și diploma de masterat, în aceeași specializare, în 2012. Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici, secția Pictură, filiala Timișoara, din 2011. Și-a prezentat lucrările în expoziții personale la galeriile Forma, Deva, 2019; Pygmalion, în 2018, Zid Gallery, în 2016, și Galeria Calpe, în 2014, la Timișoara. A participat la numeroase expoziții de grup, între care la Galeria Triade, Galeria Helios, Timișoara; Muzeul de Artă din Arad; Muzeul de Artă din Cluj-Napoca; Parlamentul European, Bruxelles; Galerie Marzia Frozen, Berlin etc. A obținut premiul I pentru Pictură la Bienala Internațională Meeting Point de la Arad în 2017.
Curator: Irina Ungureanu
„Oameni din București. Orașul și chipul nostru”
Muzeul Municipiului București vă invită joi, 27 iunie 2019, ora 18.00, la vernisajul expoziției tematice „Oameni din București. Orașul și chipul nostru”, eveniment care va avea loc la Palatul Suțu.
Noua expoziție oferă imagini-portret ale unor bucureșteni care au trăit în acest oraș din secolul al XVIII-lea până în prezent, cu ajutorul patrimoniului deținut de Muzeul Municipiului București, dar și cu ajutorul oferit de comunitate. Întreaga varietate de obiecte care păstrează memoria unui portret – fresce, tablouri, fotografii, litografii, numismatică, paranumismatică – este pusă în valoare și prezentată publicului. Vizitatorii vor remarca felul în care, în interiorul generațiilor, s-au creat vase comunicante, de trăsături sufletești și implicit de fizionomie, specifice unor profesii cu un câmp divers de activitate: militari, negustori-investitori, medici, avocați, pedagogi.
Ca o surpriză, vizitatorul de astăzi va fi invitat să completeze el însuși panoplia acestei frumoase povești despre noi, fotografiindu-se în spațiul expozițional, astfel încât și memoria lui să fie păstrată în memoria celor care ne vor căuta peste trecerea anilor.
„Fiecare suntem, în cele din urmă, un muzeu, pe de o parte cu expresia de azi, care nu este aceiași cu cea de ieri şi nici cu cea de mâine, nici măcar cu cea de peste o oră, dar şi cu tot ce am stocat în memorie: momente, evenimente, oameni întâlniți, etc. (totul selecționat după criterii mai presus de noi), cu care ne face plăcere să ne reîntâlnim, să le evocăm, să le retrăim, sau să le ascundem bine, dar, din motive greu de explicat, să le păstrăm cu noi.
Vreau să spun că un chip, întreaga înfățișare memorează, de-a lungul timpului, mai mult sau mai puțin discret, anume trăsături, după criteriile unui sculptor, ale unui artist ce urmărește să exprime ceva prin creație. Pentru că unele semne, urme ale unor evenimente, împrejurări, sunt urme ale propriei noastre istorii care nu trebuie să se piardă.
Ajungem cumva la senectute să purtăm un fel de mască care nu e totuşi mască, pentru că nu ne ascunde, ci ne exprimă, e ca o piesă esențială dintr-un muzeu personal. Acest mecanism de păstrare a unor urme a ceva care a fost și nu mai este, dar merită a fi păstrat și pe care l-am numit muzeu personal pare a fi un proces natural.
În fiecare familie întâlnim un colț al istoriei, undeva într-un cotlon al casei. Fotografii cu părinții care s-au dus între timp, bunici, întâmplări ale altor generații. Însă aproape niciodată, în cursul vieții noastre, nu avem acces la o memorie similară colectivă să putem observa pe chipul semenilor noștri cum le-a fost, bine sau mai rău, în funcție de oscilațiile mediului social și ideologic, mai torelant sau mai invaziv, față de dorințele fiecăruia dintre noi. Acesta este de fapt rolul esențial al expoziției Oameni din București. Orașul și chipul nostru, să invite la reflecție privind viitorul, prin mijlocirea unei imersii în generațiile care au trăit în secolul XX” – Adrian MAJURU, istoric, antropolog, director al Muzeului Municipiului București.
Expoziția va putea fi vizitată până în 30 ianuarie 2020.
Eveniment organizat de Primăria Municipiului București prin Muzeul Municipiului București.