Nemţii de la Pfeifer & Langen vor închide fabrica de zahăr de la Oradea, o decizie cinică şi neîntemeiată din punct de vedere economic. Sute de oameni rămân fără locuri de muncă, fermierii care asigurau sfecla de zahăr vor fi ruinaţi, economia locală pierde milioane de euro pe an, iar tradiţionala marcă românească „Diamant” va ajunge să fie produsă în Polonia. Compania germană a refuzat să le vândă românilor fabrica, pentru că nu vor să aibă concurenţă în ţara noastră, unde vor aduce zahărul pe care îl vor produce la celelalte unităţi ale lor, din Germania şi Polonia.
„Vrem să lansăm un strigăt pentru a salva oamenii aceia din Oradea. Nemţii nu au dorit de la bun început să păstreze fabrica, pe care au ţinut-o doar cât a existat cota alocată producţiei de zahăr de către UE. Odată liberalizată piaţa, îşi iau jucăriile şi pleacă”, a declarat Dragoş Frumosu, preşedintele Federaţiei Sindicatelor din Industria Alimentară (FSIA), la o conferinţă de presă la care a participat şi Horia Ursu, liderul sindical de la Fabrica Zahărul din Oradea.
25% din producţia naţională de zahăr a României era asigurată de fabrica din Oradea
„Este cert că vor închide fabrica, îşi vor vinde utilajele şi vor păstra în România doar nişte puncte de distribuţie al zahărului pe care îl vor aduce mai ieftin din Polonia şi Germania”, a completat Frumosu.
„Ne-am săturat să fim sclavi”
Închiderea fabricilor din alte ţări este o politică de piaţă folosită de Pfeifer & Langen în mod curent. Liderul FSIA a dat exemplul Ucrainei, unde nemţii au închis patru din cele şase fabrici de zahăr pe care le-au cumpărat, procedând exact ca în România: au externalizat rapid maximul de profit, apoi au desfiinţat afacerea pentru a scăpa de concurenţă.
„Toate celelalte fabrici din ţară au profit, în exact aceleaşi condiţii de piaţă, cu aceleaşi tehnologii, în aceleaşi condiţii naturale, numai cea de la Oradea avea pierderi. Asta înseamnă că deciziile interne au făcut-o neprofitabilă”- Dragoş Frumosu, preşedintele FSIA
„Ei spun că acţionează mereu în limitele legii. Haideţi să mai extindem puţin limitele astea! Nu mai vrem să fim groapa de gunoi a Europei, ne-am săturat să fim sclavi”, a mai spus Dragoş Frumosu.
În 1990, aveam 33 de fabrici. Mai sunt 3. Deocamdată...
Fabrica de la Oradea, preluată de nemţi în 2007, producea 400.000 tone de zahăr anual, ceea ce reprezenta circa 25% din producţia totală a României. În ţară mai sunt acum trei fabrici de zahăr, la Roman, Luduş şi Bod, însă doar cea din urmă are capital autohton. După renunţarea la cotele de zahăr pe ţări, ce aduceau beneficii din partea UE, este foarte posibil ca şi ceilalţi doi producători străini de zahăr din România să procedeze la fel ca la Oradea şi să-şi închidă fabricile. Am ajunge într-o situaţie halucinantă, dar, din nefericire, atât de tipică României: în 1990 aveam 33 de fabrici de zahăr, iar în curând am mai putea avea doar una.
Scuze false şi boicotul „Diamant”
Nemţii au venit cu tot felul de scuze: sfecla mai scumpă la producător, zahărul mai ieftin la raft, datorii prea mari. Pretexte false, din moment ce costurile sunt identice pentru toţi producătorii din România, care merg însă în profit. Pe de altă parte, datoriile de 200 de milioane de euro către firma mamă Pfeifer & Langen au fost intenţionat create, întrucât aceasta a impus dobânzi mult mai mari decât dacă ar fi fost credite bancare.
Federaţia Sindicatelor din Industria Alimentară va cere partenerilor afiliaţi din întreaga Europă boicotarea zahărului „Diamant” pe care Pfeifer & Langen îl va produce în Polonia şi Germania.
La rândul lor, cei 93 de fermieri parteneri au accesat fonduri europene şi s-au împrumutat de la bănci pentru a-şi cumpăra utilajele necesare cultivării sfeclei pe cele 7.500 de hectare în lucru. Utilaje care nu pot fi folosite pentru alte culturi, astfel încât pierderile lor sunt totale şi iremediabile, de circa şapte milioane de euro pe an. Nemţii au ştiut tot timpul astea, dar cinismul pare a fi o virtute în afaceri.
„Vom face tot ce putem să-i faultăm”
„Cerem autorităţilor să se implice, să vedem dacă toate cauzele contractuale din 2007 au fost respectate. Sperăm că a fost un contract semnat cu Pfeifer & Langen în avantajul României, nu al altora. Iar dacă statul nu va găsi nimic în neregulă, atunci chiar nu mai avem nimic de făcut. Vom face însă tot ce putem legal să-i faultăm”, a concluzionat reprezentantul federaţiei. „Şi aşa, nu se poate să fim pe primul loc în UE la creştere economică, dar pe consum! Suntem nebuni? Tot ce câştigăm cheltuim, iar banii se duc la alţii”, a completat Frumosu.
Reacţie ciudată şi la Primăria Oradea
Nu doar nemţii s-au dovedit cinici în povestea zahărului bihorean. Municipalitatea orădeană deja negociază cu Pfeifer & Langen cumpărarea terenurilor fabricii, în loc să se agite pentru soarta angajaţilor. „Primăria Oradea este implicată activ acum în cumpărarea terenurilor fabricii. Mă aşteptam să se implice în păstarea locurilor de muncă ale amărâţilor ăştia, nu să se ducă imediat să negocieze cu nemţii terenurile”, a spus oficialul FSIA.