Platforma politică a Giorgiei Meloni este bine-cunoscută celor care au urmărit retorica extremei drepte în ultimii ani. Aceasta pune în mod deschis sub semnul întrebării drepturile LGBTQ+ și dreptul la avort, își propune să limiteze imigrația și insistă pe ideea că valorile și modurile de viață tradiționale sunt atacate de o mulțime de amenințări, care merg de la globalizare la căsătoriile între persoane de același sex.
În acest context, nu a fost nicio surpriză atunci când s-a aflat că unul dintre cei mai înfocați fani ai lui Meloni este însuși Steve Bannon, creatorul ideologiei politice extremiste și izolaționiste a fostului președinte american Donald Trump.
Extrema dreaptă ia viteză
Ascensiunea rapidă a Giorgiei Meloni vine pe fondul unor victorii recente ale extremei drepte în Europa.
Deși Marine Le Pen a pierdut alegerile prezidențiale franceze în fața lui Emmanuel Macron, susținătorii ei de pe întregul continent au fost încurajați atât de rezultatul neașteptat de bun obținut în urma votului popular, cât și de faptul că lidera extremistă a mutat spectaculos centrul politic al Franței spre dreapta.
În Suedia, se așteaptă ca democrații antiimigrație să joace un rol important în noul guvern, după ce au ieșit pe locul secund ca număr de mandate, în urma alegerilor generale de la începutul acestei luni. Partidul, care în prezent face parte din rândul formațiunilor politice reprezentative la nivel național, a avut inițial rădăcini în neonazism.
Dreapta conservatoare din Europa pare să renască, de altfel, după câțiva ani de acalmie.
„Cu siguranță, ceva se întâmplă. Din Franța și Italia, marile puteri europene, până în Suedia, se simte ca și cum o respingere a ortodoxiei paneuropene, care eșuează în mod evident, se instalează în rândul cetățenilor noștri.”, remarca, recent, Gunnar Beck, membru al Parlamentului European, care reprezintă Alternativa pentru Germania (AfD).
AfD este un partid de extremă-dreapta, care a devenit prima formațiune politică plasată sub supraveghere de către guvernul de la Berlin de la epoca nazistă în prezent. La vremea respectivă, Consiliul Central al Evreilor din Germania saluta decizia, precizând: „Politica distructivă a AfD subminează instituțiile noastre democratice și discreditează democrația în rândul cetățenilor!”.
AfD a provocat o undă de șoc în Europa, în 2017, după ce a obținut peste 12% din voturi la alegerile federale din Germania, devenind al treilea partid ca mărime, precum și opoziția oficială a țării.
Muniție pentru radicali
„Criza costului vieții subminează guvernele și instituțiile europene. Desigur, războiul din Ucraina a înrăutățit situația, dar lucruri precum «Green Deal-ul» european și politica monetară a Băncii Centrale Europene împingeau inflația în sus și înainte de război. Erodarea standardelor de viață înseamnă că oamenii devin în mod natural nemulțumiți de guvernele lor și de instituțiile politice.”, a mai spus Beck, citat de CNN.
Criza creează întotdeauna oportunități pentru partidele din opoziție, indiferent de ideologia lor politică. Politica de răspândire a fricii în contextul unei crize tinde să se plieze însă cel mai bine pe interesele populiștilor de dreapta.
„În cazul Giorgiei Meloni și al partidului său, ea a putut să critice atât figura birocrației aflate la putere, reprezentată de Mario Draghi, un tehnocrat neales, instalat ca prim-ministru, cât și pe populiștii care au susținut guvernul de coaliție al acestuia.”, susține și Marianna Griffini, lector la Departamentul de Studii Europene și Internaționale de la „King's College London”.
Griffini afirmă că dificultățile recente întâmpinate de Italia au sensibilizat țara la ideile contra instituțiilor ce reprezintă puterea. „Am suferit foarte mult ca țară în pandemie, încă din primele stadii ale acesteia. Mulți oameni au murit, multe afaceri s-au închis. Ne-a fost greu să obținem sprijin din partea restului UE. De atunci, instituțiile centrale și guvernele, atât cel al lui Conte, cât și cel condus de Draghi au devenit ținte ușoare, în care s-a aruncat cu pietre.”, a mai spus Griffini, citată, la rândul ei, de CNN.
Oportunitate unică
De ce creează criza o oportunitate unică pentru populiștii de dreapta? Pentru a răspunde la această întrebare, CNN a strâns câteva opinii ale unor experți în probleme de democrație.
„Majoritatea cercetărilor arată că alegătorii conservatori au o nevoie mai mare de certitudine și stabilitate. Atunci când societatea noastră se schimbă, conservatorii sunt setați din punct de vedere psihologic să interpreteze acest lucru ca pe o amenințare. Așadar, este mult mai ușor să îi unești pe acești oameni împotriva schimbărilor reale sau a amenințărilor percepute, cum ar fi criza energetică, inflația, penuria de alimente sau imigranții.”, susține Alice Stollmeyer, director executiv al organizației „Defend Democracy”.
Și, în momentul de față, sunt percepute numeroase amenințări, pe care populiștii pot le scoată în evidență, printr-o retorică agresivă și eficientă pentru interesele lor politice imediate.
„Creșterea prețurilor la alimente și combustibil, scăderea încrederii în instituțiile democratice, creșterea inegalității, scăderea mobilității claselor sociale și îngrijorările legate de imigrație au creat un sentiment de disperare pe care liderii fără scrupule îl pot exploata cu ușurință.”, spune Nic Cheeseman, profesor de democrație la Universitatea din Birmingham.
El consideră că actuala combinație de crize este „o furtună perfectă pentru democrația liberală și va fi nevoie de eforturi mult mai mari din partea celor care cred în incluziune, guvernare responsabilă și drepturile omului pentru a depăși momentul”.
Capcană pe termen lung
De-a lungul timpului, mai multe guvernări populiste de dreapta s-au aflat la putere, fiind ulterior înfrânte de forțe venite din tabăra opoziție. Noul val de populism, care amenință să înghită continentul european, îngrijorează însă mai mult ca oricând o serie de analiști în domeniu.
„Paradoxul populismului este că adesea identifică probleme reale, dar încearcă să le înlocuiască cu ceva mai rău!”, avertizează Federico Finchelstein, unul dintre cei mai importanți experți în populism și autorul cărții „De la fascism la populism, în istorie”.
„Populiștii caută să înlocuiască eșecurile elitelor politice și ale instituțiilor cu o conducere puternică, de tip cult. Trump a fost un talent înnăscut în acest sens și i-a încurajat pe alții, precum Erdogan, Bolsonaro și chiar Orban să meargă și mai departe.”, adaugă Finchelstein, referindu-se la liderii autoritari din Turcia, Brazilia și Ungaria, unde normele democratice au fost subminate serios în ultimii ani.
El subliniază, de asemenea, că populiștii sunt „în general foarte slabi la conducerea guvernelor, așa cum am văzut în privința lui Trump și a altora, în timpul pandemiei”.
Potențialele pericole ale noului val de populism pot genera o reacție în buclă. Într-un moment de criză severă, cei care pretind că vin cu soluții ar putea înrăutăți substanțial situația pentru cetățenii pe care ajung să-i conducă. Astfel, dacă lucrurile se înrăutățesc, noi crize apar în mod inevitabil, provocând un sentiment de teamă și insecuritate și mai mare și, implicit, noi oportunități pentru populiști.
Din această perspectivă, Giorgia Meloni nu este altceva decât cel mai recent nume dintr-o listă de politicieni populiști de succes. Cei care au avut succes înaintea lui Meloni și au intrat la guvernare au devenit țintele ei în opoziție.
În schimb, dacă ciclul european de criză continuă, peste câțiva ani se va vorbi despre ascensiunea altui populist extremist, care exploatează temerile electoratului. Iar astfel de politicieni așteaptă în culise, în număr mare, încurajați de fiecare succes repurtat de tabăra radicală, în confruntarea cu autoritățile centrale.
„Criza costului vieții subminează guvernele și instituțiile europene. Desigur, războiul din Ucraina a înrăutățit situația, dar lucruri precum «Green Deal-ul» european și politica monetară a Băncii Centrale Europene împingeau inflația în sus și înainte de război. Erodarea standardelor de viață înseamnă că oamenii devin în mod natural nemulțumiți de guvernele lor și de instituțiile politice.”
Gunnar Beck, membru al Parlamentului European
„Creșterea prețurilor la alimente și combustibil, scăderea încrederii în instituțiile democratice, creșterea inegalității, scăderea mobilității claselor sociale și îngrijorările legate de imigrație au creat un sentiment de disperare pe care liderii fără scrupule îl pot exploata cu ușurință.”
Nic Cheeseman, profesor de democrație la Universitatea din Birmingham