Uluitoare simfonie a fost faţa lui Ronaldo în cele 120 de minute în care fata săracă a ajuns regina balului. Înmuia şi pietrele figura ridicată spre înaltul cerului, cu ochii închişi, aşa cum Ronaldo asculta imnul. Primea imnul Portugaliei cu fiecare fibră a sufletului. Imaginea frumosului bărbat care fermeca milioane de oameni cu fentele lui, cu sprinturile de maşină aerodinamică, a căpătat şi candoarea trăirilor omeneşti. Imaginea vedetei făloase că e frumos, că se predă lecţia de anatomie pe trupul lui ireproşabil desenat cu muşchi, că nu mai are loc în vitrină de premii mondiale s-a nuanţat cu imaginea unui tânăr sufletist, îndrăgostit de ţara lui, disperat că nu se poate sacrifica pentru izbânda Portugaliei din pricina cotonogelii încasate viclean în spatele genunchiului. Ronaldo nu concepea să lipsească de la bătălia disperată pe care o dădeau colegii lui în tentativa de a zăgăzui revărsările de atacuri ale francezilor transfuzaţi mereu cu acordurile Marseillezei. Ronaldo încerca să reia meciul, intra în teren muşcându-şi buzele, făcea un slalom cu driblinguri, dar genunchiul tumefiat îl înjunghia. Plângea Ronaldo sub pufurile sprayurilor cu anestezic şi iarăşi intra în caruselul de pase cu Nani şi cu pletosul de 18 ani Renato Sanches. L-au scos pe targă cu lacrimi fierbinţi şiroindu-i pe faţă. N-a stat un minut pe bancă, a sărit ca pe arcuri la fazele fierbinţi, a strigat la coechipieri încurajându-i cu laude, a fost la fel de preţios pentru Portugalia ca în timpul săriturilor antigraviţionale la golurile marcate cu capul. Cel văzut ca arogantul campion, care câştigă din reclame ca nimeni altul, pozând şi în reclama de şampon împotriva mătreţii, s-a dovedit un om cu inimă caldă. E dintre puţinii fotbalişti care nu s-a tatuat şi asta pentru a putea dona sânge cum a mai făcut-o. Nu a uitat că a fost un tânăr timid, că avea prea multe coşuri pe faţă şi că l-a lansat românul Boloni. A declarat cu privirea sus cum că nu suportă să-l vadă plângând pe Messi, marele lui rival. Premianta Europei este ţara cam săracă, cu melodii de parcă plâng corzile chitarelor, cu limba portugheză ce are rezonanţe atât de apropiate de limba română.