Este un spectacol clasic, apreciat de un public numeros, care a avut același succes și la cea mai recentă reprezentație, de sâmbătă, 28 februarie, în Capitală. Opera în cinci acte de Charles Gounod, după „Faust” de J.W. Goethe, pune în valoare și astăzi creativitatea regizorilor, a scenografilor și a coregrafilor, pentru a recrea scene similare cu cele din 1859, când a avut loc premiera acestui spectacol, la „Théâtre Lyrique” din Paris. Durata inițială a operei era de circa 3 ore, dar în varianta actuală, în regia lui Alexandru Tocilescu, spectacolul de pe scena Operei Naționale București are 4 ore și jumătate, cu trei pauze. Din distribuție fac parte Lucian Corchiș, în rolul titular, Marius Boloș (Mefisto), Florin Simionca (Wagner) și Cristina Maria Oltean (Margareta), alături de Orchestra, Corul și Baletul Operei Naționale București, conducerea muzicală fiind asigurată de dirijorul Tiberiu Soare.
Faust, legendarul personaj al lui Goethe care și-a vândut sufletul pentru a obține tinerețea și încă o șansă de a iubi și de a fi iubit, umple și astăzi sala Operei, cu un spectacol devenit fenomen. Povestea este cunoscută de public, mulți chiar au avut ocazia să vadă spectacolul de mai multe ori, dar au ales să revină, pentru evenimentul în sine. Foarte multe spectacole sunt „sold out” la Opera Națională București, în ultima perioadă, datorită „trendului” care s-a creat, de a nu rata o nouă reprezentație, ca eveniment cultural în sine.
Spectacolul începe cu introducerea în decorul cabinetului de lucru al nefericitului Faust, la fel ca acum un secol și jumătate. Bătrânul doctor își recunoaște înfrângerea, ajuns la sfârșitul vieții, după ce și-a ratat șansa la iubire, dedicându-se studiului. Vrea să moară, dar nu poate bea cupa cu otravă, în schimb, diavolul îi oferă o altă cale. Nefericitul l-a invocat pe Satan (demonul Pământului), care apare sub înfățișarea unui senior ce se pune în slujba lui, gata să-i împlinească orice dorință. Pactul cu diavolul e semnat cu sânge, iar Mefisto îi dăruiește lui Faust tinerețe și frumusețe, luându-i în schimb sufletul, care îl va sluji pe el pe tărâmul celălalt, de dincolo de viață.
În spectacolul contemporan nu este nevoie de multe elemente în plus față de cele din reprezentațiile care au avut loc de la premiera celebrei opere, până astăzi. Recuzita și costumele pot fi la fel ca în Parisul de la 1859, iar interpreții și corul intră în atmosfera de secol XIX, completând tabloul clasic al operei. Inovația ar fi greu de adaptat la un spectacol cu toate elementele clasice.
Viziunea soliștilor despre operă și personaje
Tenorul Lucian Corchiș, interpretează rolul lui Faust cu multă măiestrie, reușind să evidențieze caracteristicile naturii umane pe care le expune opera. „Deși inspirat de tragedia lui Goethe, Faustul lui Charles Gounod nu este o dramă despre filosofia cunoașterii, ci despre fragilitatea umană în fața tentației recuperării tinereții pierdute. Abordarea vocal-emoțională a rolului este cel puțin la fel de importantă precum cea tehnică. Partitura cere lirism și cantabilitate pentru a sublinia vulnerabilitatea personajului. Rolul este unul special și datorită libretului semnat de Jules Barbier și Michel Carré, într-o franceză elegantă, clară și muzicală, care invită la o frază nobilă și fluidă”, a explicat tenorul, referitor la spectacolul de pe scena Operei Naționale București.
Excelent este interpretat și rolul lui Mefisto, de Marius Boloș, solistul care declara, recent, că îi place să interpreteze personaje negative, pentru că situația îl scoate din zona de confort. „Puterea lui Mefisto nu vine din inteligență, pentru că e ceva comun și se epuizează singură. Nici din ironie, pentru că este o armă, nu izvorul. Nici cunoașterea, dacă prin ea înțelegi acumularea de adevăruri. Puterea lui vine din faptul că știe unde omul se minte singur. El nu creează dorințe. Le recunoaște. Nu împinge. Așteaptă. Nu constrânge. Oferă formularea potrivită pentru ceea ce era deja acolo. De aceea Mefisto nu domină. Seduce. Nu învinge. Convinge omul să creadă că a ales singur”, a explicat artistul.
Înțelegerea profundă a naturii feminine
Personajul principal feminin, Margareta, este interpretat de soprana Cristina Maria Oltean. Aceasta a mărturisit că prima întâlnire cu rolul Margaretei a însemnat, înainte de toate, un proces profund de căutare și introspecție. „A fost o explorare atentă a propriilor mele resurse emoționale, o cercetare a trăirilor și experiențelor personale care m-ar putea ajuta să o construiesc pe Margareta în adevăr, dincolo de partitură și de convenția scenică. Pentru mine, acest prim contact nu a fost doar o analiză muzicală sau dramaturgică, ci o confruntare sinceră cu fragilitatea, inocența, iubirea și suferința pe care personajul le traversează. Am simțit nevoia să verific în mine însămi câtă vulnerabilitate pot asuma, câtă lumină și câtă umbră pot susține, astfel încât Margareta să nu fie doar interpretată, ci trăită”, spune soprana.
În același timp, solista mărturisește că rolul Margaretei a fost o întâlnire cu o feminitate aflată la granița dintre puritate și destin tragic. „M-a provocat să înțeleg transformarea ei - de la candoare la pasiune, de la speranță la disperare - și să găsesc un echilibru între rigoarea stilistică a muzicii lui Gounod și adevărul emoțional al fiecărei scene. Această primă întâlnire a fost, așadar, începutul unui dialog interior intens, care continuă și astăzi, la fiecare repetiție și la fiecare redescoperire a rolului”, a mai mărturisit solista.
Spectacole „vânate” de public
Opera Națională București pregătește pentru public o serie de evenimente fabuloase, în perioada următoare, cu un repertoriu extrem de variat, în care comedia rafinată, mitul biblic, teatrul contemporan, baletul clasic și opera românească se succed într-o dinamică de tonuri, forme și energii. De la Mozart la Saint-Saëns, de la Ceaikovski la Caragiale, fiecare titlu propus pentru săptămâna săptămâna 11-15 martie este o invitație la descoperirea unor lumi artistice diferite, unite de pasiunea pentru spectacolul total.
Miercuri, 11 martie, de la ora 18.30, publicul este așteptat la „Nunta lui Figaro” de Wolfgang Amadeus Mozart, o operă în care dinamica socială, jocurile de putere și labirinturile sentimentale sunt puse în scenă cu umor și subtilitate. Mozart creează aici nu doar o operă comică, ci un comentariu elegant asupra relațiilor dintre clase, genuri și generații.
Joi, 12 martie, de la ora 18.30, „Samson și Dalila” de Camille Saint-Saëns, este o dramă lirică de inspirație biblică, în care forța fizică se confruntă cu seducția, iar destinul eroic este modelat de pasiune. Iar vineri, 13 martie, de la ora 19.30, pe scena Operei revine „Callas - Oana Pellea”, o piesă de Terrence McNally, în care marea actriță dă viață uneia dintre cele mai fascinante figuri ale istoriei operei, Maria Callas.
Sâmbătă, 14 martie, de la ora 18.30, revine în program „Lacul Lebedelor” de Piotr Ilici Ceaikovski, baletul etern al iubirii blestemate, al metamorfozei și al speranței. Muzica lui Ceaikovski se împletește cu o coregrafie clasică, plină de precizie și grație.
Duminică, 15 martie, de la ora 18.30, ONB încheie săptămâna cu opera comică „D’ale Carnavalului” de Dan Dediu, după piesa omonimă a lui I.L. Caragiale, o adaptare muzicală ingenioasă și contemporană a celebrei satire sociale românești.