Joi, 26 septembrie 2019, ora 20:30, în premieră națională în Italia, Asociaţia Culturală Româno-Italiană Propatria din Roma și Accademia di Romania in Roma, în colaborare cu Centrul Saint Louis – Institutul Francez pe lângă Sfântul Scaun, vor prezenta filmul documentar Grădina lui Celibidache, regizat de Serge Ioan Celibidachi, fiul marelui dirijor și compozitor Sergiu Celibidache. Proiecția filmului va avea loc în Sala Cinema a “Institut Français – Centre Saint Louis” (Largo Giuseppe Toniolo, 20-22, Roma). Cu această ocazie dirijorul Raffaele Napoli, studentul Maestrului Sergiu Celibidache (între 1981-1990) şi traducătorul filmului în limba italiană, va răspunde publicului într-o sesiune Q/A. Intrarea este liberă în limita locurilor disponibile.
"Grădina lui Celibidache” este un portret de suflet al renumitului și respectatului dirijor și compozitor de muzică clasică, Sergiu Celibidache. Acest documentar cinematografic ambițios, realizat de fiul Maestrului, îl urmează pe Sergiu Celibidache în turnee și în repetițiile sale cu Filarmonica din München. Principalul obiectiv al echipei de filmare a fost să recreeze universul lui Celibidache pe marele ecran și, deși Sergiu Celibidache obișnuia să evite publicitatea, a fost extrem de disponibil pentru acest film. Documentarul colectează interviuri, înregistrări de concerte și repetiții și, mai ales, încântătoarele lectii de perfectionare care ne ajută să înțelegem muzica, muzicienii și spectacolele. Grădina este o metaforă a vieții sale, o ilustrație excepțională a generozității șia bogăției sufletești a maestrului.
“Am avut șansa să fac această paralelă indispensabilă între muzică și natură. Tatăl meu a creat un câmp cu dealuri și alei dintr-o câmpie plană. Fiecare copac a fost plantat de el, știa istoria fiecărui copac, a fiecărei flori. Grădina a fost a doua sa pasiune după muzică. Cred că trăia o relație reală cu ea. În realitate, el a avut întotdeauna relații sincere, fără ipocrizie, fără mască, fără pretenții. Avea un contact simplu și pur cu natura, la fel ca și cu câinii, avea o legătură directă, le vorbea de parcă ar fi fost umani. El însuși era o persoană simplă și generoasă. Era nebun de bucurie când vedea ploaia care cădea pe câmpie deoarece copacii, iarba, puteau bea și reînvia. Când toată lumea alerga în casă, el era ca un copil fericit, văzând că grădina era hrănită de ploaie. Avea o generozitate nelimitată și avea exact aceeași relație în muzică, adică o implicare totală și o adevărată relație cu fenomenul muzical. Mi s-a părut mult mai liber, mai adevărat în raport cu natura decât cu mulți oameni. Am vrut să surprind în film elemente care arătau această legătură simplă, unică, veridică, fără limite cu natura, deoarece este, pentru mine, cea mai puternică și cea mai relevantă paralelă". (Serge Ioan Celibidachi)