Primul amănunt biografic frapant al filologului care și-a îmbogățit urmașii din drepturile de autor pentru operele sale scriitoricești - și l-am numit aici pe J.R.R. Tolkien, născut într-o zi de 3 ianuarie a anului 1892 - este legat de faptul, autentic, că britanicul și-a trăit întreaga viață (sau cel puțin a încercat) exact ca un hobbit. „Mai mult, el chiar se credea un hobbit”, aprecia sarcasticul Robert Schnakenberg în volumul „Viața secretă a marilor scriitori” (Editura Art, 2017). Conținutul unei scrisori pe care Tolkien i-a trimis-o la un moment dat unui admirator este și mai edificator: „Chiar sunt un hobbit (din toate punctele de vedere, exceptând înălțimea). Îmi plac grădinile, copacii și modul tradițional de a face agricultură. Fumez pipă și îmi place mâncarea (proaspătă), dar urăsc bucătăria franțuzească. Agreez, și chiar îndrăznesc să port în aceste vremuri plictisitoare, jiletcile lucrate de mână. Iubesc ciupercile (de pe câmp). Am un simț al umorului foarte simplu (pe care chiar și criticii care scriu favorabil despre mine îl găsesc plictisitor); mă duc târziu la culcare și mă trezesc târziu (când am posibilitatea). Nu călătoresc prea mult”. Un Baggins în carne și oase, ce mai!
Concentrat vreme de 35 de ani pe un singur subiect
Dacă tot ne-am aventurat în lumea hobbiților, să devoalăm și contextul social în care au fost creați aceștia: „Inițial i-a conceput ca pe niște variante ale soldaților alături de care Tolkien a luptat în Primul Război Mondial. Unul dintre motivele pentru care creatorul lui Gollum a atras atâția cititori este legat, fără îndoială, de faptul că scriitorul era dedicat trup și suflet propriei mitologii”, aprecia biograful Robert Schnakenberg. „La naiba! - se entuziasma în continuare acesta - chiar și Faulkner a mai luat din când în când câte o pauză de la scris despre ținutul Yoknapatawpha. Tolkien, în schimb, a trăit pentru Pământul de Mijloc mai bine de 35 de ani! Doar despre asta a scris”. Uluitor, nu? Și mai incitante sunt următoarele cifre: „Până în prezent, trilogia «Stăpânul inelelor» s-a vândut în peste o sută de milioane de exemplare peste tot în lume. Este cela mai bine vândută operă de ficțiune după Biblie și citatele lui Mao Zedong. O fi sau n-o fi real - pare imposibil de verificat - îi dăm mai departe credit lui Schnakenberg.
Jurnal cu litere inventate
„J.R.R. Tolkien și-a dedicat primii patruzeci de ani studiului limbilor. În copilărie, mama lui Tolkien și-a învățat băiatul latina, franceza și germana. Apoi, din proprie inițiativă - susține biograful -, s-a apucat să tocească greaca, engleza medievală, engleza veche, norvegiana veche, gotica, galeza modernă și medievală, finlandeza, spaniola și italiana”. Pare greu de crezut? Tolkien nu s-a oprit însă aici. A căutat toată viața provocări (filologice) noi. Și le-a găsit. Așa a ajuns să se descurce binișor și în limbile rusă, suedeză, daneză, olandeză și lombardă (longobarzii, popor nordic, au pus bazele regiunii Lombardia, în nordul Italiei). „Când s-a plictisit de limbile deja existente, Tolkien a inventat pur și simplu altele noi - paisprezece, ca să fim mai preciși, cu alfabet complet pentru fiecare. A început chiar să scrie un jurnal în care lucra cu litere inventate. Alfabetele au dus la articularea unor întregi mitologii”, sesiza Robert Schnakenberg.
„Monstrul” tipărit cu cerneală de culori diferite
Eh, ce spuneți? Credeați că Pământul de Mijloc a apărut așa, din jocul plăcilor tectonice? „N-a fost nici pe departe o treabă ușoară”, mai nota biograful. Mai ales că, la început, publicația londoneză Times a etichetat Stăpânul inelelor drept un dezastru editorial cu toate ingredientele. „Toată munca mi-a scăpat de sub control”, recunoștea, abătut, Tolkien. „Am produs un monstru - se mai lamenta el -, o poveste enormă, complexă, destul de apăsătoare și destul de înspăimântătoare, nepotrivită pentru copii”. Asta nu l-a împiedicat însă pe britanic să-i ceară editorului ca volumele create de el să fie tipărite cu cerneală de culori diferite! „Poate nu era potrivită pentru copii, dar Stăpânul inelelor se potrivea mănușă studiourilor de film de la Hollywood, după cum va demonstra adaptarea epică realizată de Peter Jackson”, remarca, pe bună dreptate, Schnakenberg.
Dezgust pentru filmele americane
Tolkien era convins însă că operele sale nu vor putea fi transformate niciodată în filme. S-a opus așadar vehement oricărei încercări de adaptare,argumentând că pelicula cinematografică ar modifica esențial textele originale. „Poate ar fi mai bine să-i lăsăm pe americani să facă ceea ce pare să li se potrivească - atâta vreme cât este posibil să te opui oricăror influențe ale studioului Disney (pentru a căror muncă simt un mare dezgust)”, afirma, la vremea respectivă, Tolkien. „Din fericire - releva biograful Robert Schnakenberg -, controlul lui Tolkien asupra drepturilor sale nu s-a extins și asupra omagiilor muzicale, altfel nu am fi avut niciodată ocazia să ascultăm asemenea ritmuri de rock and roll ca în piesele Ramble On a celor de la Led Zeppelin (unde dăm peste numele Gollum și expresia «adâncurile Mordorului») sau Rivendell de la Rush”. Nefiind un avid al celebrității, J.R.R. Tolkien a dus viața unui profesor de limba engleză ușor zănatic, care adora pipele și sacourile de tweed, până când a murit, în 1973. „El și soția lui, Edith, sunt înmormântați unul lângă celălalt - mai dezvăluia Schnakenberg -, în același mormânt, în apropiere de dragul lui Oxford. Pe pietrele de mormânt sunt trecute numele Lúthien și Beren, un cuplu ficțional creat de Tolkien într-una din poveștile Pământului de Mijloc.
Bășcălie cu naziști
Alte curiozități legate de operele literare semnate de J.R.R. Tolkien și devenite celebre după ecranizarea lor: „Hobbitul” a fost interzis în Germania până în 1945 tocmai din cauza autorului, care a refuzat să se ploconească în fața naziștilor. Întrebat de un reprezentat al celui de-al treilea Reich dacă are origini ariene - condiție obligatorie pentru publicarea trilogiei fantasy în limba germană -, Tolkien i-a răspuns ironic: „Mă întrebi, de fapt, dacă sunt evreu? Să știi că n-am rude printre acești oameni atât de înzestrați”.
De ce dormea Tolkien în baie?
O altă legendă: J.R.R. Tolkien devenise cunoscut în Oxford pentru cât de prost își conducea automobilul. Era atât de aiurit încât deseori merge pe contrasens, apucătură care a determinat-o pe soția sa să nu mai urce, în ultimii lor ani, cu el în mașină. De altfel, Tolkien ura automobilele. A și renunțat la șofat cu puțin timp înainte de începutul celui de-Al Doilea Război Mondial. Se mai spune că Tolkien sforăia atât de tare încât, de multe ori, soția îl expedia să doarmă în baie! Alta: Tolkien a fost unul dintre traducătorii în engleză ai Bibliei din Ierusalim, o versiune a Scripturii foarte apreciată pentru calitatea ei literară.
Orfan la 12 ani
John Ronald Reuel Tolkien, pe scurt J.R.R. Tolkien, s-a născut la 3 ianuarie 1892, în
Bloemfontein, Orange Free State (astăzi Free State Province), în Africa de Sud. Fiul al unui manager de bancă, Arthur Reuel Tolkien (mort în Africa de febră reumatică), viitorul scriitor s-a mutat cu mama, Mabel, și fratele mai mic, Hilary Arthur Reuel, în Anglia pe când avea doar 3 ani. Un an mai târziu, stimulat de Mabel, știa deja să citească și să scrie. Și nu doar în limba engleză, ci și în latină! Din păcate, abia împlinise 12 ani când mama copilului genial a fost răpusă de diabet. Această teribilă cumpănă i-a și zdruncinat de altfel lui Tolkien (pentru totdeauna) temelia preceptelor religioase creștine.
131 de ani s-au împlinit pe 3 ianuarie 2023 de la nașterea scriitorului britanic J.R.R. Tolkien
„Îmi plac grădinile, copacii și modul tradițional de a face agricultură. Fumez pipă și ador mâncarea (proaspătă), dar urăsc bucătăria franțuzească”, J.R.R. Tolkien
„Când s-a plictisit de limbile deja existente, Tolkien a inventat pur și simplu altele noi - paisprezece ca să fim mai preciși, cu alfabet complet pentru fiecare”, Robert Schnakenberg, biograf
„Hobbitul” a fost interzis în Germania până în 1945 tocmai din cauza autorului, care a refuzat să se ploconească în fața naziștilor