Andrei Gheorghe a fost incinerat. Nimeni din familie şi dintre prieteni nu a contestat dorinţa asta a lui, se pare exprimată în timp. Când vedete ale scenei au sfârşit drumul pe pământ nu prin îngropăciune, ci prin ardere, s-au iscat controverse. Publicul nu agreează ca artiştii îndrăgiţi să fie mistuiţi de flăcări după moarte, spectatorii nu acceptă ca gloria să se termine cu fum şi cenuşă. În plus, biserica ortodoxă refuză ca la incinerare să se facă slujbă cu preoţi. Şi publicul doreşte să audă cu o lumânare în mână cum se murmură lângă sicriul vedetei “veşnica pomenire”. Când trupul neînsufleţit al lui Sergiu Nicolaescu nu a luat calea cimitirului, ci a crematoriului, mulţi oameni strânşi în faţa Casei Armatei au vociferat, au dezaprobat cu vorbe colţuroase hotărârea de incinerare a regizorului şi actorului cu mare priză la spectatori. Fluierăturile au picat în capul nevestei tinere, ea a fost considerată că a stat la baza hotărârii de final la crematoriu. Lung prilej de vorbe şi de ipoteze! Unii apropiaţi au scuzat-o pe soţia arătată cu degetul, spunând că auziseră de câteva ori cum Sergiu a spus că vrea să fie incinerat. Nicolaescu era impresionat de moartea vikingilor, de încheierea superproducţiei celebre “Vikingii”, când bărboşii mărilor îşi luau rămas bun de la conducătorul lor, rol jucat de Kirk Douglas, lăsând în voia valurilor o corabie pustie în flăcări, având lângă catarg trupul aureolat de foc al viteazului-şef. Eu am îndoieli că Nicolaescu şi-a dorit asta pentru că se mândrea că în premieră a pus în filmele lui sobor de preoţi slujind în biserică şi la înmormântări, se fălea că, sfidând cenzura comunistă, a realizat scena acea antologică a întrării lui Mihai Viteazul în Catedrala Unirii din Alba şi primind sfinţirea mitropolitului. Sergiu Nicolaescu se arăta un credincios iubitor de creştinismul ortodox, de fapt vorbea pios de cavoul familiei sale de la Târgu Jiu, unde voia să odihnească veşnic alături de mama lui, patrioată şi luptătoare pe frontul de la Jii, mama care-i cântase cântece patriotice când îl alăpta. În spaţiile stabilite pentru urne cu cenuşa celor incineraţi se găsesc înscrise numeroase nume ale activiştilor comunişti, cei care conform doctrinei comuniste erau atei, îl contestau pe Dumnezeu. Cu toate acestea, Ceauşescu, când l-a îngropat pe tatăl lui, Andruţă, a apelat la preoţi, care au slujit creştineşte. Iar după înmormântare, la pomenirea de acasă la Scorniceşti, au chemat-o pe celebra Ioana Radu. Apriga olteancă, campioană a romanţelor, a rostit “Tatăl nostru”, obligându-i pe Ceauşeşti şi pe ceilalţi granguri comunişti să spună cu ea rugăciunea în genunchi, ceea ce s-a şi întâmplat.