Păstrăm de-a lungul vieţii în cămăruţa aurită a memoriei acele momente pe care le-am trăit intens, acelea care ne-au copleşit fiinţa şi ne-au cufundat-o în agonie şi extaz. „Un om trăieşte autentic câteva ceasuri la fiecare 10-15 ani". Adevărat!
Aceste cuvinte erau scrise de Mircea Eliade în a sa celebră „Noapte de Sânziene". "Un credincios nu are mai mult de două- trei experienţe religioase în toată viaţa lui. Restul e rutină. Ca şi viaţa noastră: o serie nesfârşită de automatisme. "
Auzind la radio sau în sala de spectacol glasul Floarei Calotă, fiecare dintre noi poate evada din acea rutină, simte că trăieşte un moment aparte, rupt din şirul clipelor la fel. Aceasta pentru că artista din Beuca, un sătuc al Teleormanului, situat nu departe de Siliştea Gumeşti a scriitorului Marin Preda, îşi trăieşte cu intensitate, în cântec - fiecare vers, fiecare onomatopee, fiecare oftat adânc. Puterea de a da glas dorurilor, dragostei, sfâşierii dar şi bucuriei, exuberanţei este de-a dreptul uimitoare şi ne trezeşte un singur gând: numai cine are har poate arde ca o flacără, ca o torţă.(...)
„Teleormanul meu- acest ţinut care şi-a luat numele de la un râu şi amintirea unei „păduri nebune"- este o zonă cu resurse nebănuite şi diverse: cântec de leagăn, de muncă, de sărbătoare, de dragoste, de cătănie, de război, doine, balade, bocete, descântece, poveşti, snoave, ghicitori, obiceiuri- toate ale unei singure lumi- a ţăranului. Numai în Teleorman o să auziţi „de cântat în draci"- aşa cum au numit specialiştii acest gen de interpretare, apoi „de dragoste ca pe Vlaşca şi Teleorman"sau „Cucuieţii din Teleorman."
.......................................