Pe lângă retrospectiva amplă Ulrike Ottinger, ediția a 14-a a festivalului One World România va cuprinde două focusuri pe colective cinematografice care s-au luptat cu armele specifice mediului pentru a sprijini cauza feministă, ambele învârtindu-se în jurul personalității lui Delphine Seyrig.
Delphine Seyrig a fost una dintre cele mai fascinante actrițe ale perioadei anilor ’60-’80, printre cele mai fertile epoci din istoria cinematografului. Protagonistele interpretate de ea fac de acum parte din Panteonul feminist: roluri precum cele din „Anul trecut la Marienbad”, în regia lui Alain Resnais, „Jeanne Dielman, 23 quai du Commerce, 1080 Bruxelles”, de Chantal Akerman, „India Song”, capodopera realizatoarei Marguerite Duras, sau „Farmecul discret al burgheziei” al lui Luis Buñuel. Lista de parteneriate cinematografice ale lui Seyrig e impresionantă, dar o vom mai menționa aici doar pe aceea de lungă durată cu Ulrike Ottinger.
Ultimul film pe care l-a realizat cu cineasta germană, intitulat „Ioana d’Arc a Mongoliei” (1989) face parte dintr-un succint tribut pe care i-l aducem actriței în lunile mai-iunie, în colaborare cu Institutul Francez și cu Institutul Goethe din București, pentru a completa focusul pe care i-l dedicăm în cadrul festivalului. Celelalte trei filme proiectate sunt deja menționatul „India Song”, „Golden Eighties” (1984, regia Chantal Akerman) și „Delphine și Carole, insoumuses” (2019, regia Callisto McNulty), un documentar recent despre relația personală și profesională dintre Delphine Seyrig și Carole Roussopoulos. Filmele vor fi proiectate în afara festivalului, la Cinema Elvire Popesco.
Alături de Ioana Wieder, artistă de origine română, acestea au inițiat o grupare artistică și activistă intitulată „Les Insoumuses” care, în a doua jumătate a anilor ’70 a realizat o serie de filme manifest, marcate de o energie ludică și de o tendință de a trata cu ironie probleme majore ale societății franceze, precum sexismul și misoginismul. „Maso și Miso se dau în bărci” (1975) și „Manifestul SCUM” (1976), realizate de grupare, vor face parte din selecția dedicată lui Seyrig în cadrul festivalului, intitulată Extraordinarele aventuri ale lui Delphine în țara feminismului. Cel de-al treilea documentar al focusului, „Fii frumoasă și taci!” (1981) este și singurul regizat integral de aceasta, pe tema abuzurilor care marchează carierele actrițelor din întreaga lume.
De asemenea, Seyrig, Roussopoulos și Wieder au fondat, în 1982, Centrul Simone de Beauvoir, care păstrează o amplă arhivă de înregistrări audio-vizuale realizate de femei și având în prim-plan probleme importante pentru luptele feministe ale ultimelor patru decenii. În cadrul OWR #14 organizăm, de asemenea, o retrospectivă a Centrului sub titlul Femeie nu te naști, ci devii, și suntem onorați să o avem în Juriu pe actuala delegată generală a acestuia, Nicole Fernandez-Ferrez.
Centrul Simone de Beauvoir a fost dedicat inițial recensământului activității de creație feminine și punerii sale la dispoziția unui public cât mai variat. Festivalul va prezenta filme realizate în principal de Carole Roussopoulos, pionieră în folosirea tehnicii video, care surprind dezbaterile arzătoare din perioada post-68 cu privire la drepturile femeilor: contracepția, avortul, prostituția și violențele sexuale (în „Nu te fute!” (1971), „Violul: Anne, Corinne, Annie, Brigitte, Josyane, Monique și celelalte...” (1978), „Prostituatele din Lyon vorbesc” (1975)) - dezbateri încă în desfășurare astăzi, aproape 50 de ani mai târziu.
Ulterior, centrul și-a lărgit câmpul de activitate, adăugând o dimensiune de educație cinematografică și de luptă împotriva tuturor stereotipurilor legate de gen și de orientare sexuală în mediul audiovizual, cu un accent pus pe revendicările comunității LGBT. Acestea sunt în centrul celorlalte două filme din program: „FHAR (Frontul Homosexual Pentru Acțiune Revoluționară)” (1971) și „The Female Closet” (1998).
Tot la capitolul retrospective, în perioada mai-iunie îi dedicăm o serie de proiecții inconfundabilei cineaste cehe Vera Chytilova, și ea o reprezentantă a unui feminism energic, spectaculos și fără concesii. În colaborare cu Centrul Ceh din București, vom prezenta în afara festivalului trei filme marcante din opera ei: „Margarete” (1966), „Ceva diferit” (1963) și „Poveste prefabricată” (1979). Alte două filme realizate de ea în 1961 și 1968 vor rula în cadrul secțiunii principale a festivalului, Femei în pragul egalității de gen.
„Un sac de purici” este unul dintre primele scurtmetraje ale Věrei Chytilová și se joacă dezinvolt cu convențiile narative, descriind în stilul cinéma vérité la modă în acel moment, viața de zi cu zi a unui internat de tinere muncitoare textiliste din Cehoslovacia comunistă de la începutul anilor ’60. „Tavanul" e filmul de absolvire al acesteia și prezintă, într-un stil documentarist similar, povestea unei tinere fotomodel pe care bărbații ar dori-o redusă la statutul de păpușă frumoasă, dar lipsită de opinii și de emoții personale.
Fimele vor fi proiectate în cadrul programului „Fiction Tuesday Meets OWR”, marțea, la Muzeul Țăranului Român.
Cea de-a 14-a ediție One World România va avea loc anul acesta în două etape: fizic, la București, între și 21 și 30 mai, la Cinema Elvire Popesco, Cinema Muzeul Țăranului și alte locații indoor și outdoor din Capitală și online în toată țara, între 31 mai și 6 iunie.