Fotbalul românesc la nivel de echipe naționale trece printr-o criză evidentă. Naționala mare se face de râs cu Cipru și Canada, tricolorii mici se chinuiesc cu Kosovo și San Marino, avem însă parte de vorbe memorabile. Mircea Lucescu intră și el pe lista oamenilor de fotbal care au rostit fraze care au rămas pe buzele tuturor. Adevărul este că de la celebra frază a lui Gică Hagi, „Să fie bine, ca să nu fie rău”, a trecut ceva timp și s-a simțit lipsa unei noi ziceri virale. „Dacă dăm la o parte cele trei goluri primite, echipa a jucat bine, eu sunt mulțumit”, a spus Il Luce după 0-3 cu Canada, chiar pe Arena Națională. La fel ar putea spune și cei din naționala Moldovei, care au pierdut 11-1 în Norvegia: „În afară de cele 11 goluri și încă vreo 4-5 ocazii, scandinavii nu ne-au pus mari probleme. Au avut doar mult noroc”.
S-au dus șansele să ne mai calificăm direct la Mondialul de anul viitor. S-au dus și șansele să ne calificăm în baraj de pe locul 2. Ne rămâne doar șansa cu care am și început campania de calificare, barajul obținut din Liga Națiunilor. Am sperat că norocul ne va surâde în continuare după ce am fost repartizați în cea mai accesibilă grupă, în care numai Austria, ne gândeam noi, ne-ar putea pune probleme. Visam la locul 1 pentru că, așa știm noi să visăm frumos, „Austria nu este o sperietoare ca Franța, Spania sau Germania. Cu Austria avem șanse reale”. Realitatea este însă că noi am pierdut acasă cu Bosnia și am făcut egal în Cipru, iar palmaresul anului 2025 este dezolant: am învins doar San Marino și, acasă, Cipru, că în deplasare, pentru noi, asta o știe toată lumea, 2-0 este un scor periculos. Însă doar pentru noi. Adversarii, foarte probabil, n-au fost informați de pericol și își văd de treabă la „dezastruosul” scor de 2-0 și tot încearcă ne mai marcheze.
„Dacă nici cu Lucescu...”
Numirea lui Mircea Lucescu a venit pe un val de așteptări uriaș și i-a făcut pe fani să viseze la o epocă de aur a naționalei. Iar promisiunea lui Il Luce a fost că va crea o altă națională, cu un alt stil, cu posesie, cu „subjugarea adversarului”, o echipă care să nu țină cont de adversar și care dictează pe teren. Doar că aceste deziderate s-au transpus pe teren numai în meciul cu „marea echipă” din San Marino, pentru că, nu-i așa?, „nu mai există echipe mici”. N-or mai fi, însă noi tot încercăm să demonstrăm contrariul: noi suntem o echipă mică.
Opriți apa rece, că ne îmbătăm
Campania din toamnă, când am câștigat grupa din Divizia C a Ligii Națiunilor, i-a văzut pe șefii FRF cu sacii în căruță. „Avem trei variante de calificare la turneul final: barem Austria pentru calificare directă, baraj cu statut favorită de pe locul 2 și barajul asigurat din Liga Națiunilor”, spunea fericit și încrezător Răzvan Burleanu. Am rămas doar cu unul dintre cei trei iepuri după care am alergat, însă acesta este și cel mai greu de prins. Nu vom mai avea parte de adversari ca Austria, Bosnia sau Cipru. La cum arată acum clasamentele celorlalte grupe și cine este acum pe locul 2, cel mai „accesibil” adversar ar putea fi Polonia, pentru că, vorba lui Emeric Ienei, „Să nu ne facem iluzii, ca să nu avem deziluzii” că avem vreo șansă cu Germania, Turcia sau Ucraina. Iar asta doar în primul tur al barajului, că în turul 2...
Până la urmă, anul 2025 a fost degeaba. Nici nu ne-am calificat direct, nici nu s-a construit o nouă echipă. Au rămas aceiași jucători din epoca Edi Iordănescu, care și-au atins potențialul maxim la EURO 2024. Unde nici acolo nu am rupt gura târgului. Am învins o Ucraină care veniseră de la război nelegată la șireturi și am scos un egal norocos cu Slovacia. Însă când am dat peste Belgia și Olanda am luat lecții de fotbal, din care nu am învățat nimic pentru că, spuneam noi, că vom învinge Austria și ne vom distra cu Bosnia.
Până la urmă, care o fi planul lui Mircea Lucescu?
„Voi lăsa celor care vor veni după mine o echipă a României puternică, cu un joc solid, cu un nucleu de jucători care va fi stabil mulți ani”, promitea, în toamnă, Mircea Lucescu. N-am văzut noutăți. Ba, mai mult, am văzut că a insistat cu jucători ieșiți din formă și care nu joacă la club, în timp ce alții care au confirmat în acest an nu au fost băgați în seamă. Nimeni nu a înțeles ce a căutat Dennis Man pe teren, sau de ce nu a fost schimbat la pauză. Nici Bancu ca fundaș stânga, când el la Craiova nu mai joacă de mult pe acel post. Nici trimiterea lui Miculescu extremă stânga, când el e jucător pe dreapta, nici ținerea pe bancă a lui Mitriță și titularizarea lui Moldovan, care n-a mai apărat din aprilie la club, pe când era la Sassuolo, iar la noua echipă, Oviedo, este rezervă. De ce i-a adus la lot pe Sava, titular la Udinese în Serie A și Baiaram, cel mai în formă jucător din Liga 1? „Să se acomodeze cu atmosfera de la lotul național”, spune Il Luce. Mai exact cum să se acomodeze? Să joace celebrul rummy cu veteranii lotului? De ce i-a luat la lot pe Olaru, Miculescu și Șut? Ca să-i folosească câteva minute sau deloc și să-i mai încurce și planurile lui Gigi Becali? Are dreptate și patronul FCSB când se plânge de selecționarea lui Târnovanu, Popescu, Șut, Olaru, Miculescu și Florin Tănase. „De ce-i mai chemi dacă nu-i joci? Nici n-au jucat, nici nu s-au antrenat la club. De ce-l aduci pe Mitriță din China? Să vadă meciul de pe bancă? De ce-l mai chemi pe Olaru, care joacă în cupele europene și care are multă treabă la FCSB, dacă nu-l bagi?”.
De doi bani speranță
Poate acum, când grupa de calificare este închisă pentru noi, Mircea Lucescu să înceapă cu adevărat o schimbare la națională. Mai avem trei meciuri oficiale și nu mai are sens „să luptăm cât mai există matematic șanse”. Nu mai sunt, așa că putem folosi cele trei oficiale rămase ca pe niște meciuri-școală în care să fie văzuți la lucru și alți jucători, contra unor echipe ca Austria și Bosnia, care s-au dovedit superioare nouă.
Nicio grijă: Burleanu n-are nicio vină
Una peste alta, din toată această suită de insuccese singurul care nu-și impută nimic este Răzvan Burleanu, care poate găsi justificarea perfectă: „L-am adus pe Mircea Lucescu. Dacă nici el, atunci cine?”. Și cu scuza aceasta poate să-și facă în continuare de cap în fruntea Federației. Despre centrele de excelență regionale pentru copii și juniori nu se mai spune nimic. Promise încă din 2014, acestea au mai fost amintite „că le vom face” doar înaintea realegerii lui la șefia FRF. Iar acestea continuă să nu existe. Și atunci de unde să apară jucători pentru echipele naționale? De unde să aducă Lucescu jucători, dacă FRF nu depune niciun efort în descoperirea și creșterea copiilor, din care pot fi descoperite și talente?
„Ce i-o fi trebuit lui nea Mircea să se bage în treaba asta, la vârsta lui? Să-ți pătezi reputația asociindu-te cu alde Burleanu și Stoichiță...”, - fanii naționalei