Moţiunile simple erau cândva urmărite cu sufletul la gură fiind un prilej pentru Opoziţie de a afecta serios reputaţia unui ministru, chiar dacă de cele mai multe ori moţiunea îndreptată împotriva sa era respinsă. Între timp, moţiunile simple au ajuns pure formalităţi pe care le bifează Opoziţia, iar interesul mediatic stârnit este aproape nul. Paradoxal, în această legislatură, doar PSD a fost eficient când a venit vorba de moţiuni.
Guvernul Grindeanu a fost relativ cruţat de moţiunile Opoziţiei, într-un moment în care aceasta nu se dezmeticise după succesul zdrobitor al PSD la alegerile parlamentare. Doar OUG 13 a stimulat puţin criticile împotriva Puterii. La sfârşitul lunii ianuarie 2017, USR iniţia prima moţiune, îndreptată împotriva ministrului Justiţiei, Florin Iordache, din cauza preconizatei graţieri. Protestele de stradă au dus însă la demisia lui Iordache, forţată de Grindeanu, astfel că textul USR nici măcar nu a mai fost depus. Pentru a capitaliza totuşi valul de mânie populară îndreptat împotriva Puterii, Opoziţia şi-a unit forţele şi a depus o moţiune de cenzură care a fost dezbătută pe 8 februarie. Încă şifonat după protestele de stradă, premierul Grindeanu şi-a pus cenuşă în cap pentru OUG 13. „Am înţeles pe deplin toată emoţia şi supărarea pe care OUG 13 le-a generat. O parte însemnată a acestei ţări ne-a transmis democratic că nu identifică binele general în acea ordonanţă”, a spus Grindeanu. Acela a fost singurul moment de smerenie al Puterii în faţa Opoziţiei. Ulterior, tonul s-a schimbat, fiecare dintre miniştrii vizaţi de moţiuni răspunzând mult mai dur criticilor aduse. Singura moţiune simplă împotriva unui ministru de-al lui Grindeanu a fost cea a USR şi PMP, care-l viza pe Bodog. Moţiunea nu a mai fost dezbătută pentru că, între timp, PSD şi-a trântit propriul guvern printr-o moţiune de cenzură, singura reuşită din această legislatură. După alegerea sa ca preşedinte al PNL, în iunie 2017, Ludovic Orban s-a gândit să revitalizeze partidul printr-un val de moţiuni simple şi câte o moţiune de cenzură pe sesiune. Până acum, rezultatele sunt nule în pofida faptului că au fost depuse de către PNL şi aliaţii săi din Parlament nu mai puţin de cinci moţiuni simple la Camera Deputaţilor şi două la Senat. Toate au fost respinse fără niciun fel de emoţii, câteva adunând doar puţine voturi peste numărul celor care le iniţiaseră. Din nou, PSD a fost mai eficient. Pe 4 octombrie Camera dezbătea o moţiune împotriva ministrului Transporturilor, Răzvan Cuc, moţiune care a fost respinsă, dar pe 17 octombrie, funcţia era preluată de către Felix Stroe după ce Cuc demisionase de bunăvoie, odată cu Rovana Plumb şi Sevil Shhaideh. Ghinionist a fost şi Valentin Popa, ministru al Educaţiei, care s-a pricopsit cu o moţiune la numai o lună după ce a preluat funcţia, moţiune respinsă pe 7 martie.
Noul proiect politic comun al PNL şi USR este depunerea unei moţiuni împotriva ministrului Culturii, George Ivaşcu, pentru că acesta a evitat să dea explicaţii privind pregătirea Centenarului în faţa comisiilor parlamentare de specialitate.
Cu ajutor de la PSD
Social-democraţii sunt atât de relaxaţi când vine vorba de moţiuni încât uneori nici nu sunt prea atenţi cum votează. Astfel, la votarea a patru moţiuni, Opoziţia a adunat voturi şi de la parlamentari PSD. Printre ei, chiar Liviu Dragnea care, pe 11 octombrie, a votat împotriva ministrului Florian Bodog. Ca să se scuze, Dragnea a invocat un discurs al deputatului Corneliu Bichineţ (PMP) care încercase să-l sperie invocându-l pe celebrul tâlhar Terente. „Ţine minte trei cuvinte: nu te pune cu Terente”, spusese Bichineţ, cuvinte care la prima vedere nu par a avea vreun sens. Mai recent, în februarie, au fost doi „ameţiţi” care nu au votat cum trebuie la moţiunea împotriva ministrului Muncii, printre ei fiind Florin Iordache. Şi Eugen Nicolicea a votat pentru Opoziţie la moţiunea simplă care-l viza pe Valentin Popa. În total, moţiunile liberalilor au adunat zece voturi de la PSD, dintre care doar două au fost cu bună ştiinţă date. Este vorba de Ovidiu-Ioan Sitterli, care a votat cu Opoziţia înainte de a pleca din partid.
Şicane parlamentare
Decăderea în formalitate a moţiunilor simple are două explicaţii posibile. Primul este excesul de asemenea moţiuni, iar al doilea este o invenţie din perioada guvernării PDL. Până atunci, moţiunile erau dezbătute şi votate în aceeaşi zi, fapt care amplifica interesul din partea presei. Democrat-liberalii au venit cu găselniţa de a decala dezbaterea de votul efectiv, astfel că votul pentru moţiuni trecea aproape neobservat. S-a ajuns şi la şicane procedurale care au dus în derizoriu procesul. Spre exemplu, majoritatea din Biroul Permanent a refuzat de trei ori înregistrarea textului moţiunii împotriva fostului ministru al Energiei, Toma Petcu, pe motiv că se cere demisia acestuia, deşi Constituţia stipulează că adoptarea unei moţiuni simple nu duce obligatoriu la demisia ministrului respectiv.
Împotriva fostului ministru al Sănătăţii, Florian Bodog, au fost depuse două moţiuni simple, însă doar una a fost dezbătută în plenul Camerei Deputaţilor