Hotărât lucru, nu este vorba de nouă și vinovată ingratitudine, din șirul celor de care Marele Tit a avut parte de-a lungul zbuciumatei sale vieții, ci de împrejurarea că, în această perioadă, trăim sub amenințarea unui posibil război pe care minți întunecate de ură și de sete de putere, l-ar putea declanșa aici, lângă fruntariile țării noastre. Deși, dacă mă gândesc mai bine, poate că tocmai această împrejurare ar trebui să trimită cu gândul la opera diplomatică a lui Nicolae Titulescu,operă a cărei idee centrală a fost și a rămas aceea că pacea reprezintă condiția vitală pentru dezvoltarea durabilă, așa încât războiul nu mai putea și numai trebuia să mai fie gândit și cu atât mai puțin acceptat ca ,,instrumentul legal’’ al rezolvării stărilor conflictuale și al litigiilor dintre state ca și a celor de la nivel mondial. După cum, la fel de bine, putem și trebuie să reevaluăm, din perspectiva actualității, adevărul esențial formulat de către același Nicolae Titulescu:„Dați-mi o bună politică internă, ca pot face o bună politică externă”.
În această ordine de idei, reprezintă meritul esențial al Fundației Europene Titulescu (FET), organizație neguvernamentală, de utilitate publică și for cultural, științific și diplomatic de o temeinică, binemeritată recunoaștere națională și europeană, acela de a așeza în centrul întregii sale activități omagierea ,,celui care a fost, dar mai ales va rămâne, un simbol de devenire românească, de gândire europeană, un inițiator al construcției unui sistem de securitate și cooperare, pe continent și în lume, o flacără vie a umanismului mileniului III’’. Definiție perfect îndreptățită care îi aparține profesorului universitar doctor Adrian Năstase, președintele și mentorul fundației, cel care, în 1991, s-a aflat în echipa fondatorilor acestui așezământ, alături de proeminente personalități ale mediului diplomatic și academic din țară și de peste hotare. Profesorului Adrian Năstase revenindu-i meritul de a fi inițiatorul unui remarcabil proiect editorial care a văzut recent lumina tiparului la Editura Fundației Europene Titulescu. Este vorba despre cartea „Două decenii de activitate la Fundația Europeană Titulescu”, ediție îngrijită de Liviu Țăranu și Dumitru Preda.
Bilanțul acestor două decenii, realizat în cele peste patru sute de pagini ale volumului, este, prin el însuși, convingător. Astfel, sub egida fundației, au apărut peste 200 de volume, între care lucrările de referință din opera diplomatică a lui Nicolae Titulescu sau cele consacrate vieții și activității sale ocupă un loc aparte, alături de valoroase cărți care au îmbogățit bibliografia de specialitate. Cărți care au fost lansate în aproape 400 de evenimente ale fundației. Se adaugă acestui bilanț 112 conferințe cu participare intrnațională,179 de dezbateri pe teme majore de istorie, drept și pe ale subiecte de actualitate, precum și 257 de mese rotunde la care au participat numeroși experți din mediul universitar și academic, și de data ceasta din țara noastră și de peste hotare. Aceasta fiind, desigur, doar o dimensiune a bilanțului pe care lucrarea de față îl dezvoltă într-o o viziune panoramică, eșalonată pe ani, asupra activităților Fundației Europene Titulescu.Iar, dacă evocăm un asemenea rodnic bilanț nu putem să o facem decât omagiind și numele unor marcante personalități ale lumii noastre diplomatice și științifice care și-au în scris definitiv numele în analele fundației prin contribuția lor la dezbaterea și dezvoltarea unor teme majore și de certă actualitate ale gândirii și activității lui Nicolae Titulescu. Un gând aparte de respect și prețuire datorăm regretaților Mircea Malița, Dan Berindei, Constantin Vlad, George G.Potra și a altor prestigioși reprezentanți ai diplomației și ai mediului academic, ale căror demersuri analitice rămân în analele Fundației Europene Titulescu prin profunzimea și clarviziunea lor.
Desigur, bilanțul activităților fundației din perioada 2002-2021 este greu de sintetizat într-o asemenea consemnare, dar cred că nu aș putea încheia fără a face o cuvenită trimitere la una dintre cele mai valoroase și binevenite inițiative ale sale. Este vorba despre Cursurile de vară,,Nicolae Titulescu’’, organizate în anii 2002-2004 în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe,la care au fost antrenați tineri diplomați sau aspiranți la această nobilă profesiune. Din păcate, o asemenea benefică inițiativă a fost blocată, în mod arbitrar și abuziv, în perioada 2005-2011, Fundația Europeană Titulescu fiind exclusă de la organizarea și acreditarea cursurilor. De prisos să mai insist, aici și acum, pentru a argumenta cine și cât a pierdut de pe urma unei asemenea decizii, în mod cert tarată de un resentimentar politicianism…
Desigur, recitite din perspectiva evoluțiilor atât de tensionate și de îngrijorătoare pe care le-a înregistrat mediul politic și diplomatic european și mondial în ultimele două decenii, este foarte probabil ca nu toate ipotezele sau proiecțiile care au fost avansate în dezbaterile Fundației Europene Titulescu să fie validate și confirmate de realitate. Așa după cum, sunt convins că nu sunt deloc puține ideile sau scenariile proiective formulate în cadrul manifestărilor desfășurate sub egida acestei fundații să fi fost confirmate, ceea ce face necesar ca ele să fie redate în circuit public. De aceea, aș sugera ca, în măsura în care asemenea documente au rămas în arhivele FET, ele să fie recitite de către echipa de experți a fundației, urmând să fie publicate, contribuind, în acest fel, la mai buna cunoaștere și la valorificarea rezultatelor cercetării științifice aplicate, în beneficiul acțiunilor diplomației românești.
Șerban CIONOFF