Portretul e semnat, în fuga condeiului, de profesorul Paul Cernat: „Până în 1975, când emigrează definitiv în Suedia, Gabriela Melinescu s-a numărat printre cele mai înzestrate poete române ale generației ’60, pe nedrept puse (până azi, de unii-alții) în umbra marii sale iubiri de atunci, Nichita Stănescu. A publicat, între 1965-1975, șapte volume de versuri (Ceremonie de iarnă, Ființe abstracte, Interiorul Legii, Jurământul de sărăcie, castitate și supunere, Murmurul lumii, Împotriva celui iubit), de un lirism corporal-mistico-vizionar intens, unul de proză fantezistă pentru copii (Bobinocarii, Suprabobinocarii, Catargul cu două corăbii) și unul de reportaje (împreună cu Sînziana Pop)”.
Lupii urcă în cer
Pe contur, în sus: „Gabriela Melinescu a lucrat, la începuturile carierei sale, la revistele Femeia și Luceafărul (epoca Ștefan Bănulescu). Va deveni ulterior una dintre autoarele de vârf ale literaturii suedeze postbelice, autoare a mai multor romane, volume de versuri, jurnale intime ș.a. Unele au fost traduse în românește, după 1990, la Editurile Univers (proza) și Polirom (jurnalele suedeze). Printre cele mai relevante volume: Lupii urcă în cer, Copiii răbdării, Acasă, în străinătate. Nu a avut psihologia unei exilate, ci s-a ilustrat, cum s-a spus adesea, ca ambasadoare neoficială a culturii române în Suedia, un sprijin major în acest sens oferindu-l soțul ei, editorul suedez René Coeckelberghs”.
Mediator cultural în țara Premiului Nobel
Încheierea: „A fost și o traducătoare foarte apreciată pentru promovarea literaturii suedeze în străinătate (de la Stridberg la Birgitta Trotzig), beneficiară a unei burse pe viață din partea statului suedez: un mediator cultural de prim-ordin în țara Premiului Nobel. A fost, de asemenea și o graficiană de talent. Cu câțiva ani în urmă, în timpul pandemiei COVID, pe vremea când era deja internată într-un cămin de bătrâni din Suedia, imaginea ei a avut de suferit din pricina unui reportaj nefericit într-o publicație din România. Pentru întreaga ei activitate - prodigioasă - Gabriela Melinescu a primit numeroase premii prestigioase, românești și suedeze. Nu se poate spune însă că literatura română a asimilat-o cu adevărat. Deocamdată. În prezent, arhiva ei se află la Muzeul Național al Literaturii Române și își așteaptă cercetătorii. Dumnezeu s-o odihnească”.
Gabriela Melinescu, în cifre
1972
A primit Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul de poezie „Jurământul de sărăcie, castitate și supunere”.
1975
A emigrat în Suedia, unde a publicat cinci volume de poezie și nouă volume de proză.
1991 și 2003
Academia Suedeză i-a acordat Premiul de Nio pentru romanele „Omul pasăre” și „Acasă printre străini”.
1997
I se oferă Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru romanul „Regina străzii”.
2001
Academia Română îi acordă Premiul „Nichita Stănescu” pentru poezie.
2002
Premiul „Albert Bonniers” pentru „opera omnia”.
2005
Academia Suedeză îi decernează Premiul pentru promovarea literaturii suedeze în străinătate.
2005
Primește Premiul „Mihai Eminescu” pentru „opera omnia”.
„Toți oamenii înțelepți se roagă la Dumnezeu să nu le dea mari iubiri”, Gabriela Melinescu
„Până în 1975, când emigrează definitiv în Suedia, Gabriela Melinescu s-a numărat printre cele mai înzestrate poete române ale generației ’60”, Paul Cernat, istoric literar
„Ulterior, Gabriela Melinescu a devenit una dintre autoarele de vârf ale literaturii suedeze postbelice, autoare a mai multor romane, volume de versuri, jurnale intime ș.a.”, Paul Cernat