Sâmbătă, 5 decembrie, de la ora 19:00, Gala aniversară Ruxandra Donose – 30, care o prezintă pe celebra mezzo-soprană română acompaniată de Orchestra Română de Tineret, dirijor David Crescenzi, va putea fi ascultată în direct de la Ateneul Român pe paginile de facebook ale Centrului Naţional de Artă Tinerimea Română şi ale Filarmonicii George Enescu la adresele facebook.com/CentrulNationalTinerimeaRomana şi
facebook.com/filarmonica.george.enescu/.
Concertul va avea în program lucrări de G. Rossini, A. Vivaldi, Ch. W. Gluck, G. Donizetti, P. Mascagni, F. Cilea, C. Saint-Saens, G. Fauré, G. Bizet, A. Lara, publicul având ocazia să asculte în interpretarea marii noastre mezzo-soprane arii binecunoscute din repertoriul liric, dintre care nu vor lipsi Aria Che faro senza Euridice din opera Orfeo și Euridice, de Gluck, Aria Mon coeur s’ouvre à ta voix, din opera Samson și Dalila, de Saint-Saens sau celebrele Seguidilla şi Habanera, din opera Carmen de Bizet.
Înaintea concertului, Ruxandra Donose mărturisea: „Faptul că această gală aniversară se va transmite online live de la Ateneul Român pe 5 decembrie 2020, din păcate chiar și fără public, dar alături de Orchestra Română de Tineret, îl văd ca pe un semn de încredere în ceea ce va urma, în faptul că, sărbătorind 30 de ani de carieră internaţională împreună cu tineri muzicieni, alcătuim un arc peste timp, un arc de muzică, emoţie şi speranţă, întâlnindu-ne pe scenă, «pe viu» în aceste timpuri dificile. Urez La mulţi ani cu sănătate tuturor, în acest decembrie cu totul atipic, şi sper să revin în 2021 pe cât mai multe scene din România cu acest program aniversar.”
Avem șansa de a fi contemporani cu mezzo-soprana Ruxandra Donose, o artistă aflată la apogeul unei strălucitoare cariere internaționale, într-un moment de grație artistică în care ne poate dărui interpretări unice, de referință, ale unui minunat repertoriu universal şi românesc, cu surprinzătoare extensii stilistice.
Avem șansa întâlnirii cu o artistă care are dorința de a ne dărui astăzi, în plină putere a expresiei artistice, preaplinul unei experiențe de 30 de ani de prezențe continue pe cele mai mari scene ale teatrelor lirice din toată lumea.
Avem șansa de a sărbători, prin persoana mezzo-sopranei Ruxandra Donose, o valoare națională pe scenele din România, pentru împlinirea a 30 de ani de carieră internaţională.
Gala aniversară Ruxandra Donose – 30 a mai fost prezentată în aer liber în septembrie, la Sibiu, în colaborare cu Filarmonica de Stat din Sibiu şi la Iaşi, în colaborare cu Opera Naţională din Iaşi, urmând a fi prezentată în 2021 în mai multe oraşe din România.
Organizator: Centrul Național de Artă Tinerimea Română
Partener principal: Filarmonica George Enescu
„În măsura în care noi putem fi purtătorii unor mesaje de speranţă, sau poate nişte terapeuţi meniţi să aline şi să înfrumuseţeze aceste zile angoasante şi austere, trebuie, bineînţeles, ca artişti şi personalităţi publice, să o facem. Elementul de bază al profesiei noastre este acela de a dărui, deci, poate că dăruind, ne îmbogăţim la rândul nostru”, mărturisește Ruxandra Donose
„Am fost fericită să reprezint România în context internaţional şi, pe agenda mea, invitaţiile de a cânta în ţară au avut întotdeauna prioritate.” – Ruxandra Donose
„Visez la înţelegere între oameni, la iubire”
Să începem cu imaginea ei ce se apropie mai mult de cea a unui model de la Vogue: o superbă blondă, cu un păr ca de mătase, cu ochii de un albastru spre violet, cu un aer fragil şi puternic în acelaşi timp. Este seducătoare, inteligentă, vorbeşte şase limbi, iubeşte filmele, citeşte enorm. Cultura muzicală solidă, cunoaşterea perfectă a stilurilor, muzicalitatea, puternica personalitate a artistei, ca şi eleganţa prezenţei scenice i-au permis să abordeze cu acelaşi succes un repertoriu divers. Este fermecătoare, este ca un magician care-ţi ia minţile preţ de minute în şir, creându-ţi iluzia că parcurgerea drumului nu se poate face decât împreună.
A absolvit Conservatorul din Bucureşti în 1989, la clasa Georgetei Stoleriu, şi s-a perfecţionat la Weimar cu Lori Fischer şi la Viena, cu Renata Scotto.
Cu un nume deja consacrat pe marile scene ale lumii, mezzo-soprana Ruxandra Donose a abordat de-a lungul timpului roluri din cele mai variate, ce au dezvăluit calităţile sale artistice de excepţie. În 1991 se lansează pe orbita internaţională în urma obţinerii a două premii, la München şi Anderson (SUA), debutând pe scena de la Basel şi, apoi, la Staatsoper Wien / Opera de Stat din Viena. A fost începutul unui drum ce avea s-o poarte pe toate meridianele, de la Royal Opera Covent Garden, Opera Bastille şi Opera Mare din Paris, Deutsche Oper Berlin, Semper Oper, din Dresda, Opera din Hamburg, Opera din Zürich, Teatro Regio, Teatro La Fenice, Veneţia, teatrele de Operă din Helsinki, Copenhaga, Filarmonica din München, Opera de Stat din Bavaria, Grand Theatre de Geneve. Peste ocean a cântat la Metropolitan Opera şi Carnegie Hall din New York, San Francisco Opera, San Francisco Symphony, Chicago Symphony, Boston Symphony, Los Angeles Opera, Los Angeles Philharmonic, Phildalephia Opera Company, Pittsburg Symphony, Atlanta Symphony, Cincinnati Opera, Toronto Opera Company, Orchestre Symphonique, din Montreal şi altele, ajungând până la Tokyo, Kyoto, Hiroshima, Beijing, Shanghai sau Hong Kong. Peste 60 de roluri principale de operă, tot atâtea piese de rezistenţă din repertoriul vocal-simfonic, sute de lieduri.
Ruxandra Donose, o personalitate artistică profundă, de o eleganță răvășitoare
În stagiunea 2019/2020 Ruxandra Donose a revenit la Opera Regală Covent Garden din Londra cu Brangaene, în Tristan și Isolda, o producție semnată de Christof Loy și Eboli, în Don Carlo; la Opera din Viena, Elektra, în Oreste, o producție semnată de Marco Arturo Marelli; precum și punerea în scenă a rolului lui Sieglinde în spectacolele semi-scenice ale operelor Die Walküre, la Teatro Nacional de São Carlos din Lisabona. În formulă de concert interpretează La Damnation de Faust, cu Shanghai Symphony și Charles Dutoit; Ramise Arminio, la Festivalul Enescu din București, Alcina, în Orlando Furioso, la Ceaikovski Hall din Moscova și un debut emoționant în rolul lui Judith, în Bluebeard’s Castle, de Bartok, cu Bamberg Symphoniker și Adam Fischer.
Un artist solicitat în numeroase concerte, Ruxandra Donose a colaborat cu orchestre de top din întreaga lume. A cântat alături de Filarmonica din Viena, Filarmonica din Berlin, Filarmonica din München, Orchestra din Paris, Filarmonica din Londra, Filarmonica din Los Angeles, Orchestra Cleveland, Orcestra Simfonică din Chicago, Orchestra Simfonică din San Francisco și multe altele. De asemenea, a colaborat cu dirijori precum Sergiu Celibidache, Claudio Abbado, Zubin Mehta, Sir Simon Rattle, Validmir Jurowski, Charles Dutoit, Georges Pretre, Antonio Pappano, Fabio Luisi, Yannick Néguet- Séguin sau Pierre Boulez.
Iată ce îmi mărturisea într-un interviu: „Îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dat şansa să trăiesc atâtea existenţe. O carieră se construieşte nu numai prin talent, dar şi prin muncă, şi prin oamenii pe care îi întâlneşti. Până la urmă este o problemă de destin. Nu e uşor să fii dezrădăcinat. Trebuie să-ţi găseşti un echilibru şi să-ţi impui să răzbeşti”, mărturisește mezzo-soprana, vorbind despre crearea unei cariere.
Vocea sa apare pe coloana sonoră a filmului Musca, în regia lui David Cronenberg (cunoscut pentru filme precum „The Brood”, „Naked Lunch”, „M. Butterfly”, „Crash”, „eXistenZ”, „A History of Violence”, „Eastern Promises”), cu un scenariu scris de Dante Ferretti (distins cu nenumărate premii, inclusiv pentru „Aviatorul), alături de orchestra dirijată de Placido Domingo. Cel care a compus special pentru ea muzica este Howard Shore (recompensat cu Oscar, Golden Globe şi mai multe Grammy pentru coloana sonoră din trilogia „Stăpânul Inelelor”, „Tăcerea mieilor”, „Philadelphia”). Alături de mezzo-soprană a evoluat bas-baritonul canadian Daniel Okulitch. David Cronenberg, care este un regizor de film absolut senzaţional, a luat cunoştinţă cu opera prin acest spectacol, ca şi Howard Shore, care, în momentul în care s-a hotărât să scrie o operă pe baza acestui film, i-a ales vocea ca model pentru a compune rolul Veronica Quaife. Premiera mondială a avut loc la Paris, în 2008, pentru ca apoi să meargă cu şase spectacole într-o premieră americană, la Los Angeles.
Întrebată dacă au fost momente în care și-a dat seama de strălucirea şi forţa glasului cu care a înzestrat-o Dumnezeu, Ruxandra Donose mărturisea: „Pe de o parte, trebuie să-mi dau seama de asta permanent, trebuie să cred în vocea mea şi în ceea ce pot eu să aduc pe scenă special sau diferit. În acelaşi timp, sunt o perfecţionistă şi o persoană extrem de autocritică şi există foarte rar situaţii în care sunt foarte mulţumită de ceea ce am reuşit. Întotdeauna iau fiecare ieşire pe scenă ca pe un prilej de a învăţa ce trebuie să fac mai bine data viitoare.
Referitor la frumusețea sa, dacă a ajutat-o în viață, marea artistă spunea: „Fără îndoială, da. N-ar fi corect să spun că nu m-a ajutat. M-a şi deservit în anumite situaţii. Dar important este ca, atunci când te urci pe scenă, să creezi un personaj credibil, cu atât mai mult cu cât acum se aşteaptă de la cântăreţi să reprezinte ceea ce americanii numesc un „package”, deci trebuie să aibă tot: prezenţă, voce, muzicalitate, să fie deştepţi, buni actori… Faptul că eu nu-mi neglijez niciunul dintre aceste aspecte fără îndoială că îmi foloseşte.”
„Mă simt fericită când aduc spectatorul alături de mine, îl fac să simtă, să iubească, să plângă” - Ruxandra Donose. Foto: Nicolae Alexa
„Am simţit chemarea spre eroinele puternice, dramatice, răscolitoare prin marile pasiuni pe care le trezesc”
Printre cele mai dragi roluri pe care le-a interpretat se numără Cenuşăreasa, un rol pe care l-a cântat de foarte multe ori şi care reprezintă o întoarcere acasă de fiecare dată. Un altul este Charlotte din opera Werther, de Massenet, apoi Compozitorul din Ariadna la Naxos, de Richard Strauss, şi bineînţeles orice Mozart, orice Bellini, orice Rossini. Un alt rol pe care l-a cântat de multe ori este Margueritte din Damnaţiunea lui Faust, de Berlioz. „Sunt roluri care, de câte ori le cânt, mă reprezintă şi au aceeaşi greutate. În fiecare an se adaugă altele noi. Am acumulat până acum mai mult de 60 de roluri principale. Este un proces care continuă şi care va înceta numai atunci când mă voi opri din cântat”, mărturisește marea artistă.
„Katya Kabanova, de Leo Janacek este un rol deosebit de drag mie, la fel şi cel din Capuletti e Montecchi, de Bellini, Sesto din Giulio Caesare, de Haendel, sub bagheta lui Ivor Bolton, Fiodor din Boris Godunov, la pupitru, Claudio Abbado, Încoronarea Popeei, de Monteverdi, strălucită creaţie a barocului italian. Am simţit chemarea spre eroinele puternice, dramatice, răscolitoare prin marile pasiuni pe care le trezesc: Carmen, Adalgiza din Norma, Charlotte din Werther, de Massenet, Rosina din Bărbierul din Sevilla, sub bagheta lui Seiji Ozawa, Giovanna Seymour din Anna Bolena, Dorabella din Cosi fan tutte, Desdemona din Othello, Lulu, de Alban Berg. Am interpretat nenumărate personaje în travesti: Cherubino din Nunta lui Figaro, Ramiro din La Finta Giardiniera, cu plete, cu cizme, ca un rocker”, povestește Ruxandra Donose.
Ruxandra Donose, una dintre cele mai bune voci de mezzo-soprană ale lumii
„Dumnezeu îţi dă forţa să fii tu însuţi”
Despre public, mezzo-sprana spune că este într-adevăr foarte diferit de la o ţară la alta. „Mă simt fericită când aduc spectatorul alături de mine, îl fac să simtă, să iubească, să plângă. Este minunat ca la sfârşitul spectacolului să fii aşteptat cu buchete de flori, aşa cum se întâmplă deseori la Viena. În Japonia, oamenii stau ordonaţi la coadă, pentru autografe, până când artistul iese din costum şi machiaj. În America, aplauzele sunt spontane, ei râd în timpul operei, în Brazilia, aplauzele se transformă în furtună. Sunt impresionanţi acei „grupis”, ce călătoresc în jurul lumii ca să prindă pe viu un concert, un spectacol de operă. Publicul de la Viena este cu totul deosebit. Este cunoscător şi este entuziast”, povestește Ruxandra Donose.
Ea își amintește cum, la Viena, la sfârşitul concertului cu Stabat Mater, a fost un mic schimb de cuvinte între ea şi Anna Netrebko. „Remarcam ovaţiile, faptul că publicul era în picioare, striga, ovaţiona. Dar important nu este numai entuziasmul, ci şi faptul că este îndelungat. Entuziasmul se trezeşte oricând şi oriunde. Dar la Viena el nu se termină după unul sau două minute, ci durează. Ieşind după concert pentru a treia oară la rampă ne întrebam: gata? Acum se termină aplauzele? Iar Anna a zis: «Nu, nu se termină. Suntem la Viena!»
În acelaşi timp şi publicul din Berlin este extraodinar de avizat. Are foarte multe ocazii de a asculta operă de calitate. Mi-aduc aminte că după opera în concert La Donna del Lago, de Rossini, sub bagheta lui Alberto Zedda, am avut aplauze aproape 25 de minute, ceea ce este inimaginabil de mult. Publicul pur şi simplu nu mai voia să plece acasă.”
În ceea ce privește România, „țara noastră se integrează perfect în Europa prin cultură”, spune Ruxandra Donose. „În pofida greutăţilor financiare şi a izolării care a durat ani de zile, noi am strălucit pe marile scene ale lumii. Am specificat în toate interviurile că sunt româncă. Cred că fiecare artist de valoare «plecat» este un câştig pentru noi, pentru că succesele lui se răsfrâng şi asupra ţării. Am fost fericită să reprezint România în context internaţional şi, pe agenda mea, invitaţiile de a cânta în ţară au avut întotdeauna prioritate. Menuhin afirma: «Mulţi dintre oamenii care ne conduc sunt din nenorocire surzi, nu aud muzica, nu aud ceea ce se transmite de la suflet la suflet». Cultura este un capital extrem de valoros al României, pe care trebuie să-l valorificăm. Sunt neliniştită în privinţa educaţiei muzicale de la noi. Nu este posibil să nu existe o emisiune de operă pe canalele de televiziune naţionale, nu este posibil să nu existe cronici muzicale în cotidiene. Sigur, cultura nu este rentabilă nicăieri în lume, dar ea trebuie susţinută atât de către stat, cât şi de către mecena.
Opera este cartea de vizită a unei naţiuni. Pierderea succesivă a competiţiilor culturale acumulează pierderi pentru cel puţin o generaţie. Incalculabile. În pofida sărăciei, aici există spirit, există talent”, simte marea artistă.
„Cred că lucrul cel mai îngrijorător este lipsa de încredere în tine şi lipsa de solidaritate, de curaj, slăbiciunea. Speranţa parcă a murit. Şi aici, şi oriunde, cei care sunt buni ar trebui să fie şi puternici. Dacă am putea schimba egoismul cu generozitatea, dacă am putea să ne gândim mai puţin la noi înşine şi mai mult la un bine comun lucrurile poate ar sta altfel. Este îngrozitor de trist. Este o situaţie pe care nici nu pot să o cuprind cu mintea. Oare nu se poate face nimic printr-un protest solidar?”, spune Ruxandra Donose, gândindu-se la țara sufletului său, România.
„Cred că Dumnezeu este în fiecare dintre noi şi credinţa pe care o ai în el se poate completa cu credinţa pe care o ai în tine şi în ceilalţi”, mărturisește mezzo-soprana. „De fiecare dată înainte să intru pe scenă spun o rugăciune şi-mi fac semnul crucii, dar nu în sensul că mă gândesc la cineva bărbos din ceruri care să-şi întindă aripa deasupra mea, ci într-un fel de ritual care-mi face bine în sensul că apelez la un spirit al binelui şi la forţa pe care sper s-o găsesc în mine, la echilibru şi încredere. Deci, da, cred că Dumnezeu m-a ajutat în carieră pentru că el îţi dă forţa să fii tu însuţi.”
Ruxandra Donose visează „la pace, la linişte, la înţelegere între oameni, la iubire”. „Există un film care îmi place foarte mult, Love actually/Pur şi simplu, dragoste, în regia lui Richard Curtis, în care la început se spune: tot vorbim despre conflicte, despre războaie, despre boli, dar nu vedem că, de fapt, cea mai prezentă în lume este dragostea dintre oameni. Urmează diverse poveşti de dragoste, între bărbaţi şi femei, între tineri, între bătrâni, între tată şi fiu… Este foarte emoţionant pentru că te face să înţelegi cât de importantă este această dragoste pentru cei din jurul tău. Aşa cum afirma şi Mozart, «Love, love, love, that is the soul of genius». Marquez scria: «Dragostea adevărată este o limbă pe care surzii o pot auzi şi orbii o pot vedea», iar Mahatma Ghandi sublinia: «În focul iubirii şi fierul cel mai tare se înmoaie». Da, Visez la iubire!”
„Cultura este un capital extrem de valoros al României, pe care trebuie să-l valorificăm.” - Ruxandra Donose
Ruxandra Donose, lăudată de presa britanică pentru rolul Carmen de la Opera Naţională Engleză din Londra
Una dintre cele mai bune voci de mezzo-soprană ale lumii, Ruxandra Donose a fost lăudată de presa britanică pentru rolul ei în opera Carmen, montată de Calixto Bieito la Opera Naţională Engleză din Londra. The Telegraph scria că artista creează o Carmen „adorabilă”, în timp ce The Guardian spunea că mezzo-soprana are cea mai bună „prestaţie pe sol britanic”.
„Carmen este un rol important în cariera oricărei mezzo-soprane. Este un rol cu adevărat complex. Este important ca acest rol să fie eliberat de clișeele folcloristice care îi sunt atașate și redescoperit prin prisma calităților interioare ale personajului”, explica mezzo-soprana în debutul ei pe scena Operei Naţionale din Bucureşti, în cadrul Sommet-ul Francofoniei.
Cunoscut pentru montările sale controversate, regizorul Calixto Bieito a prezentat o Carmen blondă, cu note diferite de obişnuita pasiune latină. „În mijlocul tuturor acestor lucruri există o reinterpretare a femeii fatale standard - brunetă, periculoasă -, mezzo-soprana Ruxandra Donose joacă un rol care prezintă un arhetip complet diferit: o femeie sexy, sigură de sine, care îşi cunoaşte scopul şi străluceşte într-o lume murdară", scria publicaţia The Telegraph, adăugând că, de altfel, Donose este o Carmen de care este uşor să te ataşezi, ale cărei replici sunt cântate cu o voce „perlată, caldă, catifelată, incredibil de seducătoare”.
„Ruxandra Donose este o Carmen excelentă: vulnerabilă, dar nu foarte vulnerabilă, puternică, dar nu prea puternică, complexă, plină de conflicte interioare şi, uneori, devastator de atrăgătoare", scria Mark Berry, de la Seen and Heard International. „Are o voce mângâietoare, catifelată şi o manieră în care îşi ţine în frâu energia pe scenă care o face fermecătoare. Dacă bărbaţii o doresc, trebuie să se îndrepte către ea. De asemenea, are un zâmbet misterios, care arată o încredere de sine complice şi enervantă, un zâmbet care îşi face efectul oricând, oriunde. Cu siguranţă este una dintre cele mai bune Carmen”, scrie cronicarul Bloomberg, Warwick Thompson. „Ruxandra Donose, o Carmen pasională, este o femeie complexă, hotărâtă să ţină şi cu dinţii de propria independenţă”, scria şi George Hall de la The Stage. Opera Britannia îi dedica mezzo-sopranei române un material cuprinzător, în care sublinia faptul că artista realizează un personaj Camen „credibil şi complet eliberat de vechile caracteristici şi de marca de 'gitana”. „Este o protagonistă foarte puternică, (…) o artistă lirică excelentă şi o actriţă plină de magnetism, cu multe faţete”. O forţă a naturii.