Una dintre cele mai frecvente greșeli de exprimare din limba română este folosirea incorectă a cuvântului „greșeală”. Mulți oameni tind să spună „gresală”, din neatenție sau din obișnuință, însă această formă este incorectă.
Forma corectă: „Greșeală”
Cuvântul corect este „greșeală”, cu ș și cu accentul pe „ea”. Aceasta este forma corectă conform normelor limbii române stabilite de Dicționarul Explicativ al Limbii Române (DEX). Cuvântul provine din verbul „a greși” și se referă la o eroare, o abatere de la o normă, un comportament sau o acțiune incorectă.
Exemple corecte de utilizare:
- „A recunoscut că a făcut o greșeală.”
- „Învățăm din greșelile noastre.”
De ce nu „Greșală”?
Forma „greșală” este greșită deoarece nu respectă regulile de derivare corectă din verbul „a greși”. Aceasta este o deformare fonetică frecvent întâlnită în vorbirea populară sau în limbajul colocvial, dar care nu are loc în limba literară.
Motivul pentru care mulți oameni spun „greșală” poate fi asociat cu influențele dialectale, graba în exprimare sau obișnuințele de vorbire preluate din medii informale. De asemenea, unele persoane confundă cuvântul „greșeală” cu alte substantive similare ca formă, dar care urmează alte reguli de derivare (de exemplu, „mustrare” vs. „muștruluire”).
O modalitate simplă de a evita această eroare este să ne amintim derivarea corectă din verbul „a greși”. În limba română, multe substantive se formează prin adăugarea sufixului „-eală” la verb, însă trebuie să fim atenți la modificările ortografice și fonetice care apar în proces.
Un alt truc este să ne obișnuim să ascultăm și să citim mai mult, având grijă la modul în care sunt utilizate cuvintele în textele corecte. De asemenea, verificarea în dicționare atunci când avem dubii este întotdeauna o soluție bună.