Să-i deslușim, dar, povestea (firul narativ e desfășurat de criticul literar Paul Cernat): „Fiu al unui profesor și autor de manuale (Ion Popescu-Băjenaru), Grigore a fost unul din reprezentanții ultimei generații de profesori de liceu formați la «școala» interbelică a lui Mihail Dragomirescu. Devenit, în anii ’30, profesor de română la Liceul bucureștean «Gheorghe Lazăr», are meritul - nu mic - de a-i fi conferit blazon literar printr-o carte «pentru tineret» care a încântat generații de adolescenți: apărută în 1942, în vremuri grele, Cișmigiu & Comp. - romanțare asumat memorialistică, într-o variantă didactică a autenticismului interbelic - este «cartea liceului interbelic» într-o măsură comparabilă cu paginile similare din Romanul adolescentului miop al lui Eliade (unde liceul e Spiru Haret) sau din Medelenii lui Ionel Teodoreanu (unde liceul e tot Lazăr).
Reciclări consumeriste în comunism
Înainte: „Asemănări pot fi făcute și cu spumosul Corigent la limba română de Ion Minulescu, cu truculentul Elevul Dima dintr-a șaptea de Mihail Drumeș, cu călinescianul Cartea nunții ș.a. Spre deosebire de ele însă, cartea lui Grigore Băjenaru e castă și pudic-educativă. La fel va fi și continuarea ei de peste decenii, Bună dimineața, băieți! (1971), cu pagini agreabile despre mediul profesoral interbelic și câteva evocări surprinzătoare (cum ar fi cea a bătrânului Iacob Negruzzi, intermediată de Mihalache Dragomirescu, «patron» al canonului didactic autohton și fost discipol junimist). În anii ceaușismului, Grigore Băjenaru a publicat mai multe romane și povestiri «pentru copii și tineret», majoritatea cu caracter aventuros-istoric, în linia «epopeii naționale» reciclate consumerist (Banul Mărăcine, Spătarul Coman de Suceava, Mărețul rege Burebista)”.
Cartea recuperată din arhiva familiei
Aproape de final: „Li se alătură, în 1981, un volum de Mici povestiri despre oameni mari, apoi (la un nivel mai modest decât colegul Alexandru Mitru, magistral în romanțarea Legendelor Olimpului) câteva culegeri de basme și legende. Scris la începutul anilor ’70, recuperat însă după câteva decenii din arhiva familiei, romanul Balsam de Canada, editat în 2005, are o intrigă sentimentală, cvasi-autobiografică, în descendența romanelor lui Mihail Sebastian, dar la un nivel inferior. Colegul său mai tânăr, profesorul lăzărist Tudor Opriș (scriitor prolific, harnic popularizator al științei, monograf prețios al revistelor pentru liceeni și conducător al unui cenaclu longeviv și productiv) își amintea într-un interviu că, înainte de a muri, Grigore Băjenaru proiectase împreună cu el un remake în prezent al Cișmigiului... Ar fi ieșit, probabil, mai bine decât melodramele cu liceeni romantici ale lui George Șovu, ecranizate cu succes în anii ’80 și alterate în anii ’90”.
Opera
Din ţara basmelor, Bucureşti, 1924; Un plagiat ardelenesc după romanul „Ciocoii vechi şi noi” al lui N. Filimon, Bucureşti, 1932; Schiţele şi nuvelele lui Delavrancea, Bucureşti, 1939; Delavrancea. Omul şi opera, Bucureşti, 1940; Eminescu, dramaturg, Bucureşti, 1940; Cişmigiu et Comp., Bucureşti, 1942; ediţia Bucureşti, 1992; Mintea şi norocul, Bucureşti, 1943; Hora anotimpurilor, Bucureşti, 1945; Cu trenul, Bucureşti, 1947; Cei trei ştrengari, Bucureşti, 1947; Ocupaţiile micuţilor, Bucureşti, 1947; Comoara, Bucureşti, 1952; Orologiul împăratului, Bucureşti, 1957; Banul Mărăcine, I-II, Bucureşti, 1967; Cerbii lui Mihai-Vodă, Bucureşti, 1968; Inelul lui Dragoş-Vodă, I-II, Bucureşti, 1968; Taina lui Mircea-Voievod, Bucureşti, 1970; Bună dimineaţa, băieţi!, Bucureşti, 1972; Vârful cu dor, Bucureşti, 1973; Grădina înţelepţilor, Bucureşti, 1975; Spătarul Coman de Suceava, Bucureşti, 1977; Piatra Craiului, Bucureşti, 1978; Măreţul rege Burebista, Bucureşti, 1980; Mici povestiri despre oameni mari, Bucureşti, 1981; Fata din dafin, Bucureşti, 1982; Ispirescu, împăratul basmelor, Bucureşti, 1983; Povestiri de vitejie, Bucureşti, 1984.
40 de ani s-au împlinit în 5 februarie 2026 de la moartea scriitorului Grigore Popescu-Băjenaru.
„Devenit, în anii ’30, profesor de română la Liceul bucureștean «Gheorghe Lazăr», Grigore Popescu-Băjenaru are meritul - nu mic - de a-i fi conferit blazon literar printr-o carte «pentru tineret» care a încântat generații de adolescenți”, Paul Cernat, critic literar
„Apărută în 1942, în vremuri grele, Cișmigiu & Comp este «cartea liceului interbelic» într-o măsură comparabilă cu paginile similare din Romanul adolescentului miop al lui Eliade (unde liceul e Spiru Haret)”, Paul Cernat, critic literar