Veniturile bugetare sunt estimate la aproape 440 de miliarde de lei (33,4% din PIB), având ca principale surse contribuțiile de asigurări sociale (31,8% din total venituri), urmate de TVA (20,8%), fondurile acordate de UE (13,4% din total venituri) și accize (8,7%). Evident, România nu scapă din „gheara” deficitului bugetar, construcția bugetului pe 2022 prevăzând cheltuieli de circa 517 miliarde de lei. Deficitul bugetar pentru 2022 este prognozat la 6,24% din PIB (incluzând și angajamentele de plată, model ESA), la o creștere economică prognozată de 4,6%, un PIB nominal de 1.317 miliarde de lei și o inflație medie anuală de 6,5%.
Potrivit ministrului de finanțe Adrian Câciu, la anul țara-ntreagă va fi un șantier, „nu o să fie lapte și miere, dar măcar să vedem (…) lucrători pe toate tronsoanele”. În 2022 cheltuielile destinate investițiilor vor însuma circa 89 de miliarde de lei, aproximativ 6,7% în PIB. Este aceasta o cotă semnificativă după o perioadă lungă în care investițiile publice anunțate inițial la construcția bugetară nu au devenit decât resurse din care, prin rectificări ulterioare, banii au fost redirecționați către cheltuieli cu majoră componentă populistă (alocări către primării și consilii județene „de partid”, plăți de salarii, pensii, alocații sociale).
Construcția e, cum scriam mai sus, ambițioasă. Dar semnele din jur sunt îngrijorătoare, dacă nu chiar amenințătoare. Economia globală e departe de a-și fi revenit. Economia europeană este fracționată, iar diferențele est-vest și nord-sud sunt accentuate de modelele diferite de răspuns la șocul pandemic. Prețurile continuă să crească. Producția este în scădere. Cifra de afaceri se contractă în multe sectoare economice cu relevanță pentru formarea PIB. Prețul banilor luați din piețele financiare este din ce în ce mai împovărător. Și, peste toate și cu toate costurile ei, pandemia este încă aici!
Și atunci, firesc, vine întrebarea „de unde va lua guvernul banii de care va avea nevoie?”. Alocarea europeană, bine-venită de altfel, nu va fi de ajuns nici dacă se va materializa în totalitate, conform PNRR. Scăderea cheltuielilor bugetare și încurajarea investițiilor este o opțiune corectă. Dar nici aceasta nu va fi de ajuns. De ce ne e teamă nu avem cum să scăpăm. Un guvern care duce în cârcă un împovărător deficit bugetar nu are cum să nu discute despre majorarea taxelor și impozitelor, chiar dacă promite oamenilor simpli că fiscalitatea rămâne înghețată, cel puțin pentru ei.
Dar economia are nevoie de injecții puternice de lichiditate, iar banii nu vin „de nicăieri”. Poate că omul simplu nu va fi (încă) afectat de creșterea taxelor. Dar va acoperi și el, din buzunarul său, prin prețuri crescute la produse și servicii, șocul fiscal ce îl vor resimți companiile. Liderii companiilor (mai ales corporații multinaționale, dar și IMM) au toate motivele să fie îngrijorați, pentru că modificările fiscale impuse de prezența unui deficit bugetar mare vor viza direct firmele pe care le conduc, afectând la fel de direct profiturile investitorilor lor. Guvernul are foame de bani, iar mediul de afaceri va fi cel chemat să o satisfacă. Încă o dată.