Căderea guvernului Cîțu a ecranat câteva decizii luate în 5 octombrie, cu impact real pentru economie. Deși votul moțiunii avea un rezultat previzibil, Executivul nu și-a pregătit o amortizare a șocului, fiind asigurat „la vedere” de plasa de siguranță întinsă de Palatul Cotroceni, care mizează în continuare pe formula tocmai picată. Poate să mai fie și un alt pilon de susținere, din partea instituțiilor discrete care au investit și în Cîțu și l-au promovat pe culmi cu aerul prea tare... Așadar, sunt șanse mari să intrăm pe scenariul „deja vu”, după care s-au turnat episoadele serialului Boc. De aceea, în Palatul Victoria, supărarea nu pare să tulbure prea mult fețele miniștrilor cu statut interimar.
Coincidență, în timp ce în Parlament se puneau bilele în urnă, în Palatul din strada Doamnei, Consiliul de Administrație al BNR, întrunit în ședință programată încă din 6 august, lua hotărâri importante pe probleme de politică monetară. Prima dintre aceste decizii este majorarea ratei dobânzii directoare la nivelul de 1,50 la sută pe an, de la 1,25 la sută pe an, începând cu data de 6 octombrie 2021. Creșterea dobânzii de politică monetară era previzibilă în condițiile dinamicii îngrijorătoare a inflației, ajunse în iulie la 4,95 la sută și apoi la 5,25 la sută în august. Evaluările băncii centrale relevă „perspectiva creșterii ratei anuale a inflației la valori semnificativ mai înalte pe orizontul scurt de timp decât cele anticipate anterior”. Este evident că presiunea pe inflație vine în mare măsură din creșterile de prețuri ale energiei, dar acum se adaugă și costurile mai mari ale alimentelor și ale cotațiilor la materiile prime. Unii analiști cred că decizia de ridicare a dobânzii ar fi trebuit luată mai devreme, dar aceleași voci acuzau nu de mult BNR că nu coboară spre zero nivelul dobânzii de politică monetară! „Consecvența” opiniilor este determinată la unii de direcția în care bate vântul sau interesele de moment!
Tonul comunicatului BNR nu este prea optimist, fiind anticipate „incertitudini și riscuri semnificative” ce decurg, pe de o parte, din valul patru al pandemiei, „în condițiile înrăutățirii alerte a situației sanitare și ale nivelului foarte scăzut al vaccinării pe plan intern”, iar pe de altă parte, din „conduita viitoare a politicii fiscale”. Or, aceasta se află în curtea guvernului, care a făcut recent rectificări bugetare care măresc deficitele și așa enorme. La capitolul „incertitudini și riscuri semnificative” se adaugă „eventuala prelungire a instabilității mediului politic intern” și absorbția fondurilor europene „condiționată de procedurile de natură juridică și tehnică necesare începerii atragerii sumelor alocate”. La vremuri tulburi, vedem cum căruța merge înainte, corecțiile de direcție fiind asumate de banca centrală, care ține oiștea cât să nu cădem în șanț sau să o dăm în gard.
Între deciziile care s-au dezbătut mai puțin din cauza votului la moțiune și exacerbării tensiunilor din interiorul PNL se află compensările acordate populației pentru creșterile prețurilor la energie, dar și o alăturare a României în ECOFIN la poziția țărilor care solicită măsuri unitare la nivelul UE în politica energetică. După mult timp consemnăm o poziție similară cu a Franței, asumată într-un document oficial.