Executivul a sesizat, în penultima zi a anului trecut, Curtea Constituțională, cerând declararea neconstituționalității Legii pentru completarea OUG 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor. Este vorba despre articolul 36, din această Ordonanță, care a fost completat cu un articol 36 indice 1, potrivit căruia, „la cererea contravenientului care a formulat plângerea contravențională, cu încuviințarea instanțelor de judecată, ședințele de judecată din fond, dar și cele din căile de atac se desfășoară exclusiv prin sisteme de telecomunicații audiovizuale care permit verificarea identității părților și garantează securitatea, integritatea, confidențialitatea și calitatea transmisiunii, instanțele de judecată dispunând măsurile necesare în acest scop”. Mai departe, completarea vizează că „contravenientul va solicita desfășurarea ședințelor de judecată prin sisteme audiovizuale și dacă prin plângerea contravențională a fost formulată această cerere, contravenientul nu mai poate, ulterior, renunța la această solicitare”. Mai mult, „toate actele procedurale din cauza respectivă vor fi comunicate exclusiv prin intermediul poștei electronice”, iar „audierea celorlalte persoane, martori sau experți, are loc prin aceleași sisteme de telecomunicații audiovizuale”.
Alba-neagra cu impactul financiar al legii
Lecturând expunerea de motive a acestei legi, Curtea Constituțională a observat că inițiatorii au afirmat că „modificările legislative propuse sunt fără impact bugetar”. Însă, în aceeași expunere de motive, ei precizează că „digitalizarea instanțelor de judecată este un obiectiv asumat și finanțat de Guvernul României, din bugetul național”, indicându-se drept „sursă de finanțare” Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Astfel, CCR arată că rezultă că legea are impact financiar.
„Faptul că, potrivit expunerii de motive, există instanțe unde sunt prezente «mijloace de comunicație audiovizuală necesare implementării acestor modificări legislative» nu înseamnă că legea în sine nu are impact financiar, câtă vreme nu toate instanțele au infrastructurile necesare punerii sale în aplicare, adică pentru desfășurarea ședințelor de judecată în fond și în căile de atac (pentru o categorie de cauze) «exclusiv prin sisteme de telecomunicații audiovizuale»”, precizează judecătorii.
1.044 de săli de judecată, în România
Curtea a cerut un punct de vedere de la Ministerul Justiției, care a răspuns că, pentru asigurarea necesarului de sisteme pentru instanțele și sălile care nu dispun de sisteme de videoconferință, în prezent, al sălilor care vor fi suplimentate până în anul 2023 și, totodată, pentru a înlocui sistemele vechi achiziționate cu mai mult de zece ani în urmă, sunt necesare investiții, fiind propus, în acest sens, un proiect de finanțare prin PNRR.
Ministerul Justiției mai arată că, în cadrul celor 238 de instanțe de judecată (176 de judecătorii, 46 de tribunal și 16 Curți de Apel), numărul sălilor de judecată, al camerelor de consiliu și al camerelor de audiere a martorilor cu identitate protejată se ridică la aproximativ 1.044. Dintre acestea, 903 sunt dotate cu sisteme de videoconferință, iar 296 urmează să fie dotate în viitorul apropiat. „Într-un proiect propus pentru finanțare prin PNRR este preconizată achiziția a 600 de sisteme de videoconferință, dintre care 470 urmează să acopere necesarul de sisteme pentru sălile de judecată care nu dispun de astfel de sisteme, în prezent, pe cel al numărului de săli care urmează să fie suplimentate până în 2023 și, totodată, vor înlocui sistemele vechi”, se arată în acest răspuns.
300 de sisteme au fost achiziționate prin programul PHARE, derulat cu peste zece ani în urmă, rata de funcționare a acestora fiind redusă, iar nivelul de performanță și de compatibilitate cu tehnologiile actuale este foarte mic.
Actul normativ, trântit de Curte la nici o lună de la sesizare
Din aceste motive, CCR a admis sesizarea Guvernului Ciucă, arătând că din răspunsul ministerului rezultă că legea are impact financiar, întrucât presupune investiții în infrastructura instanțelor de judecată. „Astfel, afirmația din expunerea de motive potrivit căreia mijloacele de comunicație sunt deja la dispoziția instanțelor este doar parțial valabilă”, se arată în decizia Curții.
O altă problemă a acestei legi este că din fișa actului normativ rezultă că data de intrare în vigoare a acestor completări – 1 ianuarie 2022, într-o zi de sâmbătă – a fost stabilită și aprobată prin votul Parlamentului în condițiile în care legea a fost adoptată de Camera decizională în 21 decembrie 2021, ulterior fiind transmisă spre promulgare la data de 27 decembrie 2021.
„Au fost ignorate atât prevederile articolului 77 din Constituție, care stabilesc un termen de 20 de zile lăsat de Constituție la dispoziția președintelui, pentru promulgarea legii, cât și cele ale articolului 78 din Constituție, potrivit cărora «Legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la trei zile de la data publicării sau la o dată ulterioară, prevăzută în textul ei»”, subliniază judecătorii instanței de contencios constituțional.
„Nu puteam ignora un viciu de neconstituționalitate evident”
De asemenea, CCR precizează că, deși Guvernul nu a menționat în sesizarea formulată aceste prevederi constituționale, s-a referit, totuși, la intrarea în vigoare a legii, atunci când a motivat critica sa referitoare la impactul financiar, supunând acest element evaluării Curții Constituționale.
În acest condiții, judecătorii susțin că nu puteau ignora „un viciu de neconstituționalitate evident”.
La data de 26 ianuarie 2022, Curtea a hotărât, prin Decizia nr. 19/2022, să admită sesizarea de neconstituționalitate formulată de Guvernul României, prin prim-ministrul Nicolae Ciucă, și a constatat că Legea pentru completarea Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor este neconstituțională în ansamblul său.
Decizia, publicată la finalul săptămânii trecute în Monitorul Oficial al României, este definitivă și general obligatorie.
Colegii de partid ai premierului Ciucă sunt inițiatorii. Iar legea a fost votată de 253 de deputați
Decizia CCR, dar și acțiunea formulată de premierul Ciucă sunt cu atât mai spectaculoase, cu cât legea atacată și desființată a fost inițiată de trei deputați ai Partidului Național Liberal, colegi de formațiune politică ai șefului Executivului. Este vorba despre Radu Marin Moisin, despre Gabriel Andronache și despre Ioan Cupța. Acestora li s-au alăturat alți 30 de parlamentari PNL, care au semnat expunerea de motive, printre care se numără și șefa Comisiei Juridice din Senat, Laura Scântei.
Legea a ajuns pe masa Parlamentului în 17 iunie 2021, a fost adoptată de Senat la 18 octombrie și, ulterior, de către Camera Deputaților, la 21 decembrie 2021, cu 253 de voturi „pentru”, un singur vot „împotrivă”, 8 abțineri, iar un deputat nu a votat. Sesizarea la CCR, făcută de Nicolae Ciucă, la data de 29 decembrie 2021, a fost înregistrată la Curte pe 30 decembrie.