Vă mai amintiți controversele care s-au iscat atunci când, prin OUG nr. 63 din 7 mai 2020, guWERNul a decis să aloce 40 de milioane de dolari presei scrise,audiovizuale și site-uri de știri centrale și locale pentru a face publicitate campaniei anti Covid-19.Bani de care, potrivit estimărilor oficiale, au beneficiat peste 700 de entități mass media. Prezentată, de către emitenți, ca o măsură menită să vină în ajutorul presei și fiind condiționată numai și numai o de promovarea măsurilor luate de autorități în vederea prevenirii și combaterii pandemiei, oferta executivului a fost, însă, considerată a fi mai degrabă o capcană, o tentativă de a cumpăra bunăvoința editorilor și a gazetarilor și, prin aceasta, un mod, să îi spunem voalat, de a îngrădi dreptul la liberă exprimare a celei de-a patra puteri. De aceea, nu puține gazete,posturi de radio și de televiziune sau site-uri ale alternativ-media au respins oferta, spunând fără înconjur că nu vor să se lase cumpărate. Ceea ce nu a însemnat că entitățile mass media care au primit acești bani s-au predat necondiționat guWERNanților. Știut fiind că, în marea lor majoritate, entitățile mass media au luat, în timp real, atitudine critică față de bâlbele și incoerențele de care au dat dovadă cei care aveau datoria să gestioneze, în mod responsabil și competent, criza. Fiind, de asemenea, de menționat poziția responsabilă și echilibrată pe care s-a situat Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, care a recomandat organismelor de presă care s-au înscris pe listele beneficiarilor banilor alocați în baza prevederilor OUG nr.63/2020 să nu considere accesarea acestor fonduri ca o condiție sine qua non pentru a renunța la misiunea de a monitoriza modul în care se desfășoară campania anti-pandemie, semnalând, fără părtinire, erorile și deficiențele . Mesaj pe care, în marea lor majoritate, colegii de breaslă, inclusiv cei care nu sunt membrii ai uniunii noastre, l-au înțeles și i-au dat curs. Atitudine care,fără doar și poate, i-a dezamăgit crunt pe guWERNanți, dar, pentru că se apropiau alegerile locale și apoi cele parlamentare, au prorogat luarea unor măsuri care să îi pună la punct pe gazetarii care nu au înțeles de vorbă bună, adică de ce vrea să însemne bănuțul din pușculița Puterii.
Așa că,o dată trecut hopul din 6 decembrie și văzându-se domniile lor cu sacii în căruță, domniile lor își spun că a venit momentul să treacă de la năduf la fapte. Le lipsea numai pretextul, vreau să spun momentul oportun, pentru asta. Lozul aducător de noroc fiind scos, cu mână calificată, din sacul lui Moș Gerilă. Cel care, în reprezentările progresiștilor cooptați la guWERNare i-a luat, se vede treaba, locul lui Moș Crăciun.
Cum s-a declanșat tot scandalul pus în scenă pe motiv că, de Revelion, TVR a difuzat un program în care au fost și niște momente care nu corespund gusturilor hiper-rafinate ale prea puternicilor în funcție, nu cred că mai este nevoie să vă spun. Socotesc,însă, că nu strică să ne reamintim că adevăratul motiv al furiei vardiștilor politico-ideologici a fost acela că, în programul de Revelion al Televiziunii Publice, a fost inclus și un monolog care ne-a făcut să ne amuzăm pe seama unor tabieturi ale chiriașului din Cotroceni. Mă rog, pe noi ne-o fi amuzat sau sceneta cu pricina, dar se vede treaba ca aceasta a înfuriat-o la culme pe doamna Dorina Rusu,desemnată în CNA de către însuși domnul Klaus Iohannis în vremea primului său mandat. De aici, să te ții tămbălău și, mai rău,cereri insistente de reînviere a răposatei cenzuri! Bineînțeles una de tip nou, pavoazată cum scrie la carte, adică în manualele de corectitudine politică. Protagoniștii campaniei fiind colegii din PNL ai Dorinei Rusu și aliații lor de nădejde,adică din USD-PLUS… doi și-un sfert, cum bine le-a zis, acid și inteligent, Dana Budeanu în dialogul cu Răzvan Dumitrescu difuzat aseară, pe canalul Antena 3. Dialog, din care am mai reținut și următoarea întrebare, cu mult tâlc și cu bătaie lungă, pe care a pus-o tot Dana Budeanu și la care subscriu fără rezerve: „Cum poți să cenzurezi râsul?”
Cunoaștem bine cât adevăr este în cugetarea: „Castigat ridendo mores” pe care, în veacul al XVII-lea, francezul Santeuil le-a compus pentru a servi ca deviză actorului Domenico și teatrului său. Adevăr de care se tem atât de tare politrucii momentului de vreme ce au ajuns să dorească restartarea botniței cenzurii, ba încă în regim de maximă urgență.