Dacă faci lista oraşelor unde Florin Halagian a antrenat, schiţezi harta României. Peste tot a lăsat titluri de campioni, a propulsat vedete teribile, i-a salvat pe unii fotbalişti împotmoliţi şi cu necazuri, de exemplu l-a luat pe Piţurcă de la Târgu Jiu, la ridicat în frunte, a forţat transferul lui la Steaua. L-a iubit pe Dobrin, înlesnindu-i strălucirea de a intrat în atenţia lui Real Madrid, doritoare să-l achiziţioneze pe Gicu şi să construiască noctura la Piteşti. Halagian s-a ridicat la cer la 80 de ani şi curg povestirile nostime despre acest amestec de zbir şi de îngăduitor cu jucătorii talentaţi. A câştigat singurele titluri de campioni de două ori cu Argeşul, a cucerit podiumul de vârf cu Dinamo, a învins în Cupa Campionilor pe Real Madrid. Halagian a adus la Steaua cel puţin o jumătate de echipă, ei au ţinut în braţe Cupa Campionilor în 1986. A intrat în legendă strigarea de atac a lui Halagian, “focul pe ei”! Dovedea că era un mare motivator, era simplu strigătul lui de luptă, dar azi antrenorii complică lucrurile cu sisteme de joc de nu înţelege nimeni ceva şi în timpul partidelor urlă antrenorii, “ieşi”! Ce limpede tactică! Halagian era mare mâncător de cârnaţi, avea în servietă peste un metru de cârnaţi. O dată i-au dispărut cârnaţii, a reclamat la miliţie şi s-au dus în descindere la unii dintre fotbaliştii Bacăului. La tatăl lui Burleanu n-au găsit mezelurile, la fundaşul celălalt, Şoarece, nimic, au descoperit cârnaţii lui Hala în frigiderul glumeţului Balaur. Pe fotbaliştii care jucau rău într-o partidă îi lăsa la stadionul din provincie, pleca cu autocarul şi-şi închidea telefonul. Halagian ţinea foarte mult ca elevii săi să intre pe gazon îngrijiţi, eleganţi, ura să fie nebărbieriţi. Îi trimitea pe loc să se radă şi ceilalţi îi aşteptau cu reproşuri pe bărboşi. Halagian explica: “Voi sunteţi actorii unei reprezentaţii cu mii de spectatori, sunteţi personaje în această piesă a meciului”! Într-o zi, Fane Petcu a coborât din cameră neras, s-a înfuriat Halagian, dar şmecherosul şi driblangiul Petcu a răspuns: “În spectacolul de azi eu sunt un personaj care poartă barbă”! Adesea marele Dobrin ofta: “Mi-e dor de Halagian”!