Legea salarizării unitare încă este aplicată după cum poate fiecare contabil de primărie să interpreteze prevederile, în cazul asistenților personali, iar alte drepturi, sporuri și indemnizații de hrană nu li se acordă. Persoanele cu dizabilități rămân fără ajutor, dacă asistenții personali nu-i mai îngrijesc, iar concediile legale ale asistenților personali fie nu se pot lua, pentru că nu se găsesc înlocuitori, fie nu sunt plătite, chiar dacă astfel se încalcă legislația muncii. Mai mult, o prevedere aberantă face imposibilă acordarea unor sporuri legale, pentru că verificarea locului de muncă se face la sediile primăriilor, nu în casa persoanei cu dizabilități, unde asistentul își desfășoară munca de fapt.
Prima situație aberantă din legialația românească este împărțirea asistenților personali în „profesioniști” și „simpli”. Situația reală arată că persoanele cu dizabilități sunt îngrijite, în majoritatea cazurilor, de un membru al familiei, care primește un salariu, fiind angajat de un serviciu al primăriei pe raza căreia își desfășoară activitatea. Legea prevede program de opt ore pentru acești asistenți care, de fapt, lucrează 24 de ore, dar mai există și posibilitatea de înlocuire a membrului familiei cu un asistent „profesionist”, care nu va face niciodată ceea ce fac membrii familiei unei persoane cu dizabilități și care preia, practic, cea mai mare parte din muncă. Doar că cineva din afara familiei nu cunoaște problemele reale ale persoanei cu dizabilități. „Sufăr de distrofie musculară. De ani de zile se tot schimbă legislația, dar nu avem un institut de cercetare a dizabilității, pentru a vedea care sunt problemele reale. Asistentul personal profesionist are un program de opt ore. Ce se întâmplă cu persoana cu dizabilitate după cele opt ore? Noi suntem îngrijiți în marea majoritate de asistenți personali «simpli», membri ai familiilor noastre, care în multe cazuri devin pacienți, pentru că ei ne îngrijesc 24 de ore din 24, iar legea nu prevede nici măcar măsuri de protecție pentru persoana cu dizabilități, în momentul în care asistentul personal intră în concediu. Anul trecut, soțul meu s-a operat pentru a doua oară de hernie de disc și am căutat luni de zile pe cineva care să vină pentru trei săptămâni, am oferit salariul de 1.200 de lei pe lună, pe care-i ia soțul meu pentru a mă îngriji, dar nimeni n-a dorit să vină”, explică Daniela Tontsch, președinta Consiliului Național al Dizabilității din România.
Drepturi acordate dacă vrea primarul
Victoria Hagianu, președinta Federației Sindicatelor Asistenților Personali, atrage atenția asupra faptului că legislația muncii nu este respectată, în cazul asistenților personali, iar această situație trenează de zeci de ani. „Un asistent personal muncește 24 de ore din 24. În 2005, când s-a elaborat Legea 448 (Legea 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap), noi am cerut să se acorde și asistentului personal «simplu» două sporuri care s-au acordat asistentului personal «profesionist». A fost o bătălie pe viață și pe moarte să se specifice în lege faptul că asistenții personali «simpli» au dreptul la concediu de odihnă, pentru că în țară, mulți primari consideră că pot face ce vor, nu ce spune legea. Ar trebui să fie conștienți că sunt aleși primari de comunitate, iar funcționarii din primării, din DGASPC și SPAS lucrează acolo pentru că există oameni care au nevoie de ajutor”, explică Victoria Hagianu. Situația sporurilor și a concediilor este și mai gravă, pentru că cele mai multe primării încalcă permanent drepturile acestor salariați, fără ca autorităților să le pese de legislația în vigoare. „Acum câteva zile m-am interesat la Primăria Sectorului 5 dacă asistenții personali primesc sporuri de vătămare și periculozitate, în urma Hotărârii de Guvern 153/2018. Mi s-a spus că e treaba lor ce fac și nu am de ce să le cer socoteală. Ulterior, o mămică, asistent personal, s-a dus și a-ntrebat același lucru. I s-a spus că nu, pentru că nu a fost aprobat de consiliul local. Acești oameni sunt salariații primăriei. Avem litigii de muncă pentru asistenții personali care au fost salarizați cu salariul minim pe economie, deși există o grilă de salarizare, în funcție de vechimea pe care o are fiecare. Acum ne judecăm și le-am cerut diferențele salariale. Fiecare primărie calculează salariul asistentului personal după cum înțelege legea”, a mai precizat președinta Federației Sindicatelor Asistenților Personali, în cadrul unei dezbateri moderate de deputata Gabriela Podașcă, pentru schimbarea legislației în domeniul asistenței sociale.
Abia am reușit să obținem sporul de 15% acordat prin HG 153/2018, Bucureștiul fiind singurul oraș în care se acordă. Indemnizația de hrană, deși este obligatorie, nu se acordă. Unii primari ne-au spus că nu au nevoie de ele, pentru că se descurcă.
Victoria Hagianu, președinta Federației Sindicatelor Asistenților Personali
Soții agresivi sunt luați de primari și cazați la dispesnar
O modificare legislativă mult așteptată, care permite polițistului să emită direct ordinul de protecție, în cazul violenței în cuplu, are o hibă pe care angajații din asistența socială au sesizat-o, după ce a intrat în vigoare. Modificarea la Legea 217 privind violența domestică a introdus echipa mobilă a Serviciului Public de Asistență Socială (SPAS), care lucrează 24 de ore pe zi, având mașină și șofer la dispoziție. „În unele localități s-au trecut în această echipă mobilă primarul, viceprimarul și alți angajați ai primăriei, acolo unde nu există SPAS. Mă întreb ce face primarul la ora două noaptea, dacă trebuie să se ducă să ia agresorul, într-un caz de violență domestică. În unele cazuri, n-au unde să ducă agresorii. Unii au folosit dispensarul, alții îi aduc în muncipiul reședință de județ. La noi, în Tulcea, i-am cazat în centrul pentru persoane fără adăpost”, a explicat, pentru Jurnalul, Ștefania Zibileanu, director al Direcţiei de Asistenţă şi Protecţie Socială din cadrul Primăriei Municipiului Tulcea.
Eroare a Ministerului Muncii
SPAS Tulcea s-a confruntat recent cu un caz în care echipa mobilă, formată din asistent social și șofer, a fost obligată prin această modificare legislativă să preia, la miezul nopții, un agresor cu schizofrenie, care consumase alcool și droguri. „Echipa mobilă a SPAS trebuie să meargă la locul faptei la orice oră din zi și din noapte și trebuie să ia agresorul și să-l cazeze, pe o perioadă nedeterminată. Este inadmisibil ca acest lucru să fie făcut de SPAS, care nu are o mașină dotată, astfel încât agresorul să poată fi izolat. Normal ar fi să fie luat de polițiști”, mai spune Ștefania Zibileanu. Aceste modificări au fost gândite de echipa Ministerului Muncii care a lucrat la normele de aplicare, iar acum procedura se poate schimba doar prin Ordin de Ministru.