Henry Kissinger, un arhitect al politicii de detensionare a Războiului Rece faţă de Uniunea Sovietică în calitate de secretar de stat în timpul preşedinţilor republicani Richard Nixon şi Gerald Ford, s-a întâlnit de mai multe ori cu Vladimir Putin de când acesta a devenit preşedinte în 2000, informează agenţia Reuters.
Într-un editorial publicat pe 17 decembrie în The Spectator, Kissinger explică de ce lucrurile nu mai pot continua ca până acum, iar rolul decisiv al Rusiei în istoria lumii nu poate fi uitat:
"Ucraina a devenit pentru prima dată în istoria modernă un stat important în Europa Centrală. Ajutată de aliații săi și inspirată de președintele său, Volodymyr Zelensky, Ucraina a oprit forțele convenționale ruse care au supraviețuit Europa încă de la cel de-al doilea război mondial. Și sistemul internațional – inclusiv China – se opune amenințării Rusiei sau utilizării armelor sale nucleare.
Acest proces a pus în discuție problemele inițiale referitoare la apartenența Ucrainei la NATO. Ucraina a dobândit una dintre cele mai mari și mai eficiente armate terestre din Europa, echipată de America și aliații săi. Un proces de pace ar trebui să lege Ucraina de NATO, oricum ar fi exprimat. Alternativa neutralității nu mai are sens, mai ales după ce Finlanda și Suedia au aderat la NATO. De aceea, în mai anul trecut, am recomandat stabilirea unei linii de încetare a focului de-a lungul granițelor existente acolo unde a început războiul la 24 februarie. Rusia și-ar retrage trupele de acolo, dar nu și teritoriul pe care l-a ocupat în urmă cu aproape un deceniu, inclusiv Crimeea. Acel teritoriu ar putea face obiectul unei negocieri după o încetare a focului.
Dacă linia de demarcație antebelică dintre Ucraina și Rusia nu poate fi atinsă prin luptă sau prin negociere, ar putea fi explorată recurgerea la principiul autodeterminării. Referendumurile supravegheate la nivel internațional cu privire la autodeterminare ar putea fi aplicate unor teritorii deosebit de divizate, care și-au schimbat poziția în mod repetat de-a lungul secolelor.
Scopul unui proces de pace ar fi dublu: confirmarea libertății Ucrainei și definirea unei noi structuri internaționale, în special pentru Europa Centrală și de Est. În cele din urmă, Rusia ar trebui să-și găsească un loc într-o astfel de ordine.
Rezultatul preferat pentru unii este o Rusie incapabilă de razboi. Nu sunt de acord. Cu toată tendința sa către violență, Rusia a adus contribuții decisive la echilibrul global și la echilibrul puterii de peste jumătate de mileniu. Rolul său istoric nu trebuie uitat. Eșecurile militare ale Rusiei nu i-au eliminat raza nucleară globală, permițându-i să amenințe escaladarea conflictului în Ucraina. Chiar dacă această capacitate este diminuată, dizolvarea Rusiei sau distrugerea capacității sale de politică strategică ar putea transforma teritoriul său cuprinzând 11 fusuri orare într-un vid contestat. Din interior, grupările concurente ar putea decide să-și rezolve disputele prin violență. Alte țări ar putea încerca să-și extindă revendicările prin forță. Toate aceste pericole ar fi agravate de prezența a mii de arme nucleare care fac din Rusia una dintre cele mai mari două puteri nucleare ale lumii.
Pe măsură ce liderii lumii se străduiesc să pună capăt războiului în care două puteri nucleare contestă o țară înarmată convențional, ei ar trebui, de asemenea, să reflecteze asupra impactului acestui conflict și asupra strategiei pe termen lung a tehnologiei incipiente și a inteligenței artificiale. Există deja arme autonome, capabile să definească, să evalueze și să vizeze propriile lor amenințări percepute și, astfel, în poziția de a începe propriul război.
Odată ce linia în acest tărâm este depășită și hi-tech-ul devine armă standard – iar computerele devin principalii executanți ai strategiei – lumea se va găsi într-o stare pentru care nu are încă un concept stabilit. Cum pot liderii să exercite controlul atunci când computerele prescriu instrucțiuni strategice la o scară și într-o manieră care limitează și amenință în mod inerent aportul uman? Cum poate fi păstrată civilizația în mijlocul unui asemenea vâltoare de informații, percepții și capacități distructive contradictorii?" se întreabă Kissinger.
Kissinger a avertizat că dorinţele de a face Rusia "neputincioasă", sau chiar de a căuta dizolvarea Rusiei, ar putea declanşa haosul. Nici Ucraina, nici vreun stat occidental nu a pledat pentru niciuna dintre aceste căi.