Să recapitulăm: bebeluşii se îmbol-năvesc, mor şi habar nu avem de ce. Adulţii se internează cu boli tratabile şi ies, dacă mai ies, distruşi pe viaţă. Sportivi de performanţă care n-ar avea voie să urce scările joacă la cel mai înalt nivel. Aceiaşi sportivi intră-n colaps şi mor pentru că ambulanţele folosesc echipa-mente descărcate.
Am recapitulat doar ultimele mari scandaluri. An de an, sistemul produce câteva minuni medicale şi multe catastrofe penale. Vorbim, scriem, ne indignăm, iar baronii merg mai departe. De fiecare dată cauţionăm sistemul, îi plângem de milă, îi căutăm părţile bune, iar când le găsim - tot mai rar -, acoperim totul cu ele. Pe scurt, ne furăm căci-ula, deşi, hai să fim serioşi, căciula e furată demult.
Când scandalul dezinfectanţilor diluaţi era doar un subiect delicat, şi nu unul la modă, un cunoscut şi vocal medic, dar şi manager, mă îndemna să văd doar părţile bune. Să mă ierte pentru întârziere: le-am căutat şi nu le-am găsit. Da, ştiu, sunt medici în sistem care îşi fac treaba în orice condiţii şi nu iau şpagă, medici care muncesc aşa cum au jurat şi care fac minuni. Dar mai ştiu ceva: că sistemul are oameni care sunt exact opusul primilor. Cadre medicale pentru care pacien-tul este client, medici care-ţi vorbesc de sus doar pentru că ştiu că depinzi de ei, dar şi doctori care în graba de a pleca în concediu dau diagnostice aiurea. Pare puţin? Nu e: graba face diferenţa dintre câteva luni de viaţă şi, poate, doi ani. Ignorarea acestor cazuri face rău sistemului. Dr. Cadariu era înspăi- mântat că, dacă oamenii află diag-nosticul pacientului Medicina Românească, vor boicota sistemul. Să fie liniştit: oamenii se îmbol-năvesc, iar sistemul nu rămâne fără clienţi, pentru că nu toţi avem bani de Viena ori Istanbul. A le ascunde sub preş e similar cu a ignora boala unui pacient pe motiv că nu-i face bine în carieră. Şi-i distruge mai ales pe acei medici pentru care Hipocrate nu e doar un grec care a murit demult.