Iată o întâmplare cu totul neobișnuită despre care vă invit să discutăm, ceva mai relaxați, acum, la sfârșit de săptămână. Citiți și vă cruciți! Două doamne magistrat - o procuroare și o judecătoare - din Bacău au chemat în judecată un băiețandru de 10 ani, cerându-i să le achite mari sume de bani, după cum urmează: doamnei procuror-1000 de euro plus 2.800 de lei și 1 750- doamnei judecător.
Să nu credeți cumva că A.M.(să îi spunem așa băiețandrului, spre a-l feri de bârfele de toată mâna care s-a pute isca de aici) a pierdut maldărul de bănet la un joc monden de pe rețelele de socializare. Categoric nu, el va trebui să plătească, printr-o hotărâre pe care distinsele doamne magistrat o așteaptă cu sufletul la gură, datoriile pe care tatăl său, G.A., care a trecut malurile Styxului, le are față de domniile lor. Numai că, ghinion de neșansă!, cele două doamne nu sunt singurele persoane față de care răposatul a rămas cu datorii. Lucrurile complicându-se și mai și atunci când aflăm că debitorul nu are o văduvă, în sensul recunoscut de lege, puștanul-pârât fiind născut dintr-o relație care nu a mai trecut și pe la Ofițerul Stării Civile. Prin urmare, ar fi posibil ca mama să nu poate fi pusă în situația de a achita măcar datoriile pe care tatăl copilului său le are față de doamna procuror și față de doamna judecătoare.
Așadar, luând act de împrejurarea că de la mamă nu prea sunt speranțe să își recapete prea repede banii, ce și-au zis cele două slujitoare ale legii și legalității? Păi și-au zis că bun de plată este minorul A. M., care a moștenit de la răposatul o mașină Audi vechie și un apartament. Sincer să fiu, nu am știință despre cum ar putea fi declarat bun de plată, în temeiul unei hotărâri judecătorești, un copilandru de numai 10 ani, dar bag seamă că doamnele păgubite ar mai avea de așteptat ceva vreme până când junele moștenitor de mașină și apartament să devină persoană majoră, cu drepturi și îndatoriri consfințite prin lege. Sau, persoane cu vastă expertiză, domniile lor cunosc bine câți ani la rând durează la noi un proces și tocmai pe asta au și mizat atunci când, prevăzătoare,au deschis, încă de pe acum, acțiunile.
Oricum am lua-o, un lucru este deasupra oricărei îndoieli: la Bacău, prin demersurile doamnei procuror și ale doamnei judecător, se deschide o pagină nouă - pur și simplu,antologică - în teoria și practica dreptului!
Ce-i drept, în aceste zile, atenția noastră este concentrată pe cele două ordonanțe supuse dezbaterii publice de către Ministerul de Justiție, așa că nu prea sunt mari șanse ca noua dandana, care s-a întâmplat la Bacău, să devină o știre - bombă. Dar, ca unul care am învățat de la cei mai multe știutorii întru ale meseriei de jurnalist cât de păgubitor este să treci prea repede peste un fapt divers care ar putea să devină eveniment de presă, consemnez această premieră națională și cred că ea trebuie, neîntârziat, omologată. Și asta cât mai curând, până când nu va dobândi o largă și binemeritată recunoaștere europeană sau chiar mondială. De prisos să mai adaug ce s-ar fi putut întâmpla dacă aceste două acțiuni în justiție deschise la Bacău împotriva unui copil de numai 10 ani, ar fi fost ajuns la urechile severilor monitori ai justiției carpato-pontico-dâmbovițene, care tocmai puneau ultimele virgule la raportul MCV?!
Râdem noi ce râdem, dar numai dandanaua asta îi mai lipsea ultra-reformatei noastre justiții!...