Asta, în ciuda existenței unei decizii a Curții Constituționale de anul trecut, care a invalidat legea de aprobare a celebrei Ordonanțe de Urgență nr. 6 din 2016, a ex-ministrului tehnocrat al Justiției, Raluca Prună, dar și a altor decizii ale CCR care au scos total SRI din dosarele parchetelor. Mai mult, prin dezlegarea dată, ÎCCJ a cauționat și celebrul protocol de cooperare, încheiat la finalul anului 2016, între SRI și Ministerul Public, condus, la acel moment, de Augustin Lazăr. Această dezlegare a fost solicitată de către Curtea de Apel Bacău, care judecă un apel într-un dosar al Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț în care este judecat un preot, acuzat de trafic de influență, cauza vizând eliberarea, în fals, a unor certificate de vaccinare împotriva Covid-19.
Decizia nr. 64 a ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost pronunțată în data de 2 octombrie 2023 și a devenit obligatorie pentru toate instanțele din România începând cu data de 20 noiembrie 2023, odată cu publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Pe rolul instanței s-a aflat dosarul 1769/1/2023, având ca obiect sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău – Secția Penală și pentru cauze cu minori și familie, prin care s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea a două chestiuni de drept.
Cea mai importantă dintre aceste chestiuni a făcut obiectul întrebării „dacă punerea la dispoziție a infrastructurii necesare de către Centrul Național de Interceptare a Comunicațiilor din cadrul Serviciului Român de Informații, în sensul asigurării condițiilor tehnice pentru punerea în aplicare a măsurilor de supraveghere tehnică, reprezintă o activitate de punere în executare a mandatelor de supraveghere tehnică, conform articolului 142 din Codul de procedură penală”.
În dosarul de la Curtea de Apel Bacău, procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț a comunicat instanței că „punerea în executare a măsurilor de supraveghere tehnică, constând în interceptarea comunicațiilor telefonice ori a oricărui tip de comunicație la distanță, autorizate în Dosarul 696/P/2021 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, s-a realizat în mod autonom, exclusiv prin personalul propriu, direct, nemijlocit și independent, prin intermediul echipamentelor tehnice deținute și utilizate de către structurile de operațiuni speciale, conectate la sistemele tehnice ale Centrului Național de Interceptare a Comunicațiilor din cadrul Serviciului Român de Informații, în conformitate cu OUG 6/2016 privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal, respectiv cu articolul 8, alineat 2, teza a II-a din Legea 14/1992 privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații”.
Judecătorii care au cerut dezlegarea nu sunt de acord cu utilizarea tehnicii SRI
Curtea de Apel Bacău a apreciat, în această situație, că, potrivit Codului de procedură penală, procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca această operațiune să fie efectuată de către organul de cercetare penală sau de lucrători specializați din cadrul Poliției Române.
Instanța a făcut, totodată, trimitere și la Decizia Curții Constituționale nr. 55 din data de 16 februarie 2022, prin care instanța de contencios constituțional a admis obiecția de neconstituționalitate formulată de Avocatul Poporului și a constatat că Legea pentru aprobarea OUG 16/2016 (invocată de procuror – n.red.), dar și ordonanța în sine sunt neconstituționale.
Prin urmare, magistrații băcăuani a reținut că „Serviciul Român de Informații are atribuții exclusiv în domeniul siguranței naționale, având competențe doar în ceea ce privește mandatele de interceptare emise în baza Legii 51/1991 privind securitatea națională a României, neavând, însă, atribuții de cercetare penală”, astfel încât „acesta nu poate să participle la activitățile de urmărire penală, nici măcar dându-și concursul tehnic la punerea în executare a interceptării și înregistrării convorbirilor telefonice și în mediul ambiental autorizate de judecător”.
Mai mult, Curtea de Apel Bacău a concluzionat că activitatea de asigurare a infrastructurii necesare punerii în aplicare a măsurilor de supraveghere tehnică de către Serviciul Român de Informații, prin Centrul Național de Interceptare a Comunicațiilor, „face parte din activitatea de punere în executare a supravegherii tehnice”.
Specialiștii în drept de la Universitatea de Vest vorbesc chiar de comiterea unei ilegalități
În cauza supusă dezlegării de la ÎCCJ, a fost invitat să exprime o opinie și Departamentul de drept public din cadrul Facultății de Drept a Universității de Vest din Timișoara, care a apreciat că „punerea la dispoziție a infrastructurii necesare de către Centrul Național de Interceptare a Comunicațiilor reprezintă o activitate de punere în executare a mandatului de supraveghere tehnică”.
În acest sens, se arată că „noțiunea de asigurare a condițiilor tehnice pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică nu poate fi decât parte componentă a activității de punere în executare, cât timp legea obligă organele judiciare la accesul nemijlocit la tehnica de supraveghere. Consecința unui asemenea raționament este că punerea la dispoziție a infrastructurii necesare aparținând Serviciului Român de Informații reprezintă o astfel de activitate”.
În opinia juridică citată se precizează, de asemenea, că această activitate tehnică nu se poate derula decât de către organele judiciare competente, iar „practica de a asigura condițiile tehnice pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică de către alte organe sau autorități decât cele judiciare este contra legem, adică o imixtiune nepermisă în activitatea judiciară de punere în executare”.
Și de această dată, se atrage atenția asupra faptului că Curtea Constituțională a apreciat că infrastructura tehnică deținută de Centrul Național de Interceptare a Comunicațiilor „poate fi folosită de organele de urmărire penală, însă această derogare de la Codul de procedură penală trebuie să înceteze după un termen rezonabil, în care Ministerul Public și Ministerul Afacerilor Interne să-și construiască și să își organizeze o infrastructură tehnică proprie”.
Specialiștii Facultății de Drept de la Universitatea de Vest din Timișoara au conchis că, „întrucât după o perioadă de 6 ani, acest deziderat nu a fost îndeplinit, suportul tehnic al Centrului Național de Interceptare a Comunicațiilor trebuie să înceteze, după expirarea situației tranzitorii. Cum suportul tehnic este parte componentă a activității de punere în executare a mandatelor de supraveghere, rezultă că implicarea Centrului Național de Interceptare a Comunicațiilor în punerea în executare a respectivelor mandate este nelegală”.
S-a ajuns în situația aceasta datorită Ordonanței Prună și a protocolului încheiat de Lazăr în 2016
Evident, în acest proces, a fost de față și un reprezentant al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care a susținut în fața instanței supreme că „această activitate de punere la dispoziție de către Centrul Național de Interceptare a Comunicațiilor a infrastructurii nu poate echivala cu o activitate de cercetare penală specifică organelor de urmărire penală și orice astfel de contribuție tehnică nu ar putea fi valorizată ca o activitate de cercetare penală”.
Reprezentantul Parchetului a adăugat că „activitatea de punere în executare este distinctă de activitatea de sprijin/ suport/ concurs tehnic, ce nu face obiectul de reglementare al dispozițiilor legale menționate”.
Relevant este că, la articolul 8 din Legea 14/1992 privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații, se precizează că „pentru relația cu furnizorii de comunicații electronice destinate publicului, Centrul Național de Interceptare a Comunicațiilor din cadrul SRI este desemnat cu rolul de a obține, prelua și stoca informații din domeniul securității naționale. La cererea organelor de urmărire penală, Centrul Național de Interceptare a Comunicațiilor asigură accesul nemijlocit și independent al acestora la sistemele tehnice în scopul executării supravegherii tehnice”.
Mai departe, „condițiile concrete de acces la sistemele tehnice al organelor judiciare se stabilesc prin protocoale de cooperare încheiate între Serviciul Român de Informații cu Ministerul Public, cu Ministerul Afacerilor Interne, precum și cu alte instituții în care își desfășoară activitatea organele de cercetare penală specializate”.
Entitate neînființată prin vreo lege
La fel de relevant este că, în decizia CCR invocată anterior în cursul acestui proces, a fost analizată și critica de neconstituționalitate referitoare la introducerea, pentru prima dată în legislația din România, de către Raluca Prună(FOTO), ex ministru tehnocrat al Justiției, prin OUG 6/2016, a Centrului Național de Interceptare a Comunicațiilor, în condițiile în această structură nu a fost înființată anterior prin vreun alt act normativ public. Atunci, CCR a apreciat că „în domeniul supravegherii tehnice, reglementat de Codul de procedură penală, simpla indicare a unei structuri, entități sau instituții venită să pună în executare mandatele emise, fără consacrarea lor legală, încalcă principiul legalității”.
După emiterea acestei OUG, în decembrie 2016, a fost încheiat Protocolul de cooperare între Serviciul Român de Informații și Ministerul Public pentru stabilirea condițiilor concrete de acces la sistemele tehnice ala Centrului Național de Interceptare a Comunicațiilor, înregistrat sub numărul 9331 din 7 decembrie 2016, respectiv sub numărul 2440/C din 8 decembrie 2016. Acest protocol stabilește, în baza Legii 14/1992 privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații, modalitatea tehnică de cooperare, asigurând inclusiv accesul DNA și DIICOT la sistemele tehnice ale Centrului Național de Interceptare a Comunicațiilor.
Instanța supremă consideră că organele judiciare se pot folosi de tehnica serviciilor secrete
În ciuda acestor explicații, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție, la conducerea căruia s-a aflat președintele Secției Penale a ÎCCJ, judecătoarea Eleni Cristina Marcu, a stabilit că „având în vedere că activitatea Centrului Național de Interceptare a Comunicațiilor constă în asigurarea accesului nemijlocit și direct al organelor de urmărire penală la sistemele de interceptare, fără a avea acces din punct de vedere tehnic ori prin personal propriu la datele interceptate ca urmare a măsurilor de supraveghere tehnică puse în executare, se constată că punerea la dispoziție a infrastructurii necesare de către Centrul Național de Interceptare a Comunicațiilor din cadrul Serviciului Român de Informații, în sensul asigurării condițiilor tehnice pentru punerea în aplicare a măsurilor de supraveghere tehnică, NU reprezintă o activitate de punere în executare a mandatului de supraveghere tehnică, conform articolului 142 Cod procedură penală”.
Această decizie este obligatorie pentru toate instanțele, din data de 20 noiembrie 2023, când a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Chestiunea de drept, dezlegată într-un dosar de „vaccinare la chiuvetă”
Chestiunea interceptărilor cu sprijin de la SRI a fost adusă în discuție într-un dosar instrumentat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, judecat la Tribunalul Neamț, având drept obiect săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.
În acest dosar au fost trimise în judecată trei persoane, printre care și consilierul local al comunei Horia, Mario Doro Ciucanu, preot la Parohia Cotu Vamei. Într-un comunicat al Poliției Neamț, în perioada iunie 2021 – martie 2022, mai multe persoane din județele Neamț, Iași și Bacău ar fi eliberat în mod nelegal certificate de vaccinare care să ateste vaccinarea anti Covid-19. Una dintre aceste persoane ar fi fost chiar preotul Mario Doro Ciucanu, care ar fi intervenit pe lângă asistenta medicală Cristina Munteanu și pe lângă doctorița Daniela Grosu, pentru a obține certificate false de vaccinare în cazul mai multor persoane, contra sumei de 250 de euro, din care preotul ar fi reținut pentru sine suma de 50 de euro. În acest dosar, parchetul a folosit chiar și investigatori sub acoperire.
În comunicatul Poliției se preciza, la acel moment, că „suportul tehnic a fost asigurat de Direcția de Operațiuni Speciale a IGPR”. Numai că, așa cum s-a putut constata din procesul derulat la ÎCCJ, infrastructura folosită a fost pusă la dispoziție de SRI.