Hotelierii mai au timp până pe 25 iulie să plătească noul tip de impozit specific, intrat în vigoare la începutul acestui an. Contribuabilii din turism şi alimentaţie publică au însă o serie întreagă de probleme în calcularea şi aplicarea impozitului specific, din cauza unor neclarităţi scăpate de legiuitor. Astfel, legea creează la un moment dat premisa unei duble impozitări, lăsând şi impozitul pe profit în vigoare pe lângă cel specific. „O prostie, o greşeală care trebuie remediată”, după cum apreciază Alin Burcea, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Agenţiilor de Turism (ANAT).
Legea impozitului specific, care ar fi trebuit să vină în sprijinul hotelierilor şi a comercianţilor din alimentaţie, are în conţinut mai multe neclarităţi. De exemplu, modalitatea de calcul a suprafeţei utile comerciale pentru care se plăteşte impozitul: nu e clar ce suprafaţă pot declara fast-food-urile din mall-uri, de pildă, care nu au un perimetru delimitat clar. De asemenea, creează nemulţumiri situaţiile în care impozitul specific este dublat de impozitul pe profit, pentru că legiuitorul a simţit nevoia de a excepta anumite activităţi de la aplicarea legii, îngreunând astfel aplicarea acesteia. Una peste alta, o lege cu dedicaţie, care îi afectează în cea mai mare măsură pe micii contribuabili, după cum apreciază consultantul fiscal Adrian Benţa.
Neajunsurile unei legi neclare
Aşa ajung hotelierii să fie dublu impozitaţi pentru activităţi adiacente, dar indispensabile, precum servicii de spălătorie şi călcătorie pentru clienţi, acces la SPA sau piscină, consumul de la mini-bar, parcare etc.
La fel, situaţia organizatorilor de evenimente (nunţi, conferinţe etc.) nu este deloc clară: plătesc impozit specific pentru activităţi de catering sau impozit pe profit pentru că închiriază sala? Sunt neajunsuri care trebuie scoase din lege, pentru că scopul acesteia a fost de a uşura lucrurile, nu de a le complica.
Preşedintele ANAT e vehement
„Legea impozitului specific este OK, pentru că fiecare hotelier ştie de la începutul anului cât are de plătit, ştie cum să-şi managerieze business-ul, acesta a şi fost scopul legii, de eliminare a impozitului pe profit. Nu mai vine ANAF la tine, pentru că nu mai are ce să verifice. Există însă şi neclarităţi, situaţii mai ciudate, precum dubla impozitare. Cei din Ministerul Finanţelor care, în noaptea minţii, au făcut aşa ceva trebuie să explice situaţia asta tâmpită. Trebuia să avem impozit specific de la A la Z, nu excepţii care îngreunează situaţia. Sunt nişte prostii care trebuie schimbate, greşeli care trebuie remediate. Ideea legii era să scapi de probleme, nu să creezi altele”. Totuşi, acesta consideră că situaţia se va remedia: „Sunt necesare clarificări de natură tehnică. Fiind primul an, toată lumea are întrebări de pus, aşa se întâmplă cu orice lege nouă”.
Şi consultanţii fiscali au rezerve
Neregulile din legea impozitului specific au fost sesizate şi de specialiştii fiscali. Consultantul Dan Schwartz spune că actul normativ e benefic pentru industria în care se aplică, dar are scăpări care creează probleme serioase contribuabililor vizaţi. „Există dificultăţi la punerea în practică a acestei legi, are mai multe neclarităţi. Eu nu am fost un susţinător al acestui impozit specific, pentru că introduce nejustificat modalităţi diferite de impozitare pentru o anuită categorie de contribuabili. Consider că toată lumea trebuie să plătească un singur impozit pe profit, iar ANAF să-şi facă treaba şi să verifice respectarea legii”, a declarat Schwartz.
Cum se aplică impozitul
Stabilirea impozitului specific se face de către contribuabil, potrivit formulelor de calcul prevăzute de Legea nr. 170/2016. Astfel, cei din alimentaţia publică vor plăti un impozit calculat în funcție de valoarea unui impozit standard, a unor variabile în funcție de rangul localității, respectiv în funcție de suprafața utilă comercială/de servire/de desfășurare a activității, a unui coeficient de sezonalitate și a unui coeficient de ajustare pentru spațiu tehnic unitate-locație. La rândul lui, impozitul la hotelieri se calculează ca produs dintre un impozit specific standard (lei/loc cazare/ an) și număr locuri de cazare.