Judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție au decis, în urma unei ședințe târzii de marți seară, prezidată de șefa instanței supreme, Corina Corbu (FOTO), ședință la care au participat nu mai puțin de 88 de magistrați, să atace la Curtea Constituțională proaspăt votata lege prin care se modifică Codul penal, în sensul că persoanele condamnate definitiv la pedepse cu închisoarea care nu se predau la poliție în termen de șapte zile vor fi cercetate, judecate și condamnate pentru evadare.
Instanța supremă precizează că, la data de 5 decembrie 2023, ora 20.00, „constituită în Secții Reunite, cu participarea a 88 de judecători, cu respectarea cerințelor de cvorum prevăzute de lege, a decis sesizarea Curții Constituționale pentru controlul constituționalității, înainte de promulgare, în ceea ce privește legea pentru modificarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal (PLX 675/2023)”. Conform documentului citat, „sesizarea de neconstituționalitate privește prevederile actului normativ indicat, în ansamblul său, Secțiile Unite apreciind că ar fi încălcate prevederile articolului 1 alineat 5 privind principiul legalității, ale articolului 21 alineat 3 din Constituție cu privire la dreptul la un proces echitabil, coroborat cu prevederile articolului 23 alineat 3 privind dreptul la libertatea individuală, precum și ale articolului 15 alineatele 1 și 2 din Constituție privitor la neretroactivitatea legii”.
Modificări operate pe repede înainte
Prin legea atacată de ÎCCJ la Curtea Constituțională, la articolul 285 Cod penal a fost introdus un nou alineat, 3 indice 1, potrivit căruia „se consideră evadare și fapta persoanei condamnată la pedeapsa detențiunii pe viață sau la pedeapsa închisorii de a nu se prezenta la organul de poliție, în vederea punerii în executare a mandatului de executare a pedepsei, în termen de 7 zile de la data la care a rămas definitivă hotărârea prin care s-a dispus executarea pedepsei”.
De asemnenea, a fost modificat alineatul 4 al aceluiași articol, în sensul că „în situațiile prevăzute la alineatele 1, 2, 3 și 3 indice 1, pedeapsa aplicată pentru infracțunea de evadare se adaugă la pedeapsa rămasă neexecutată la data evadării”. Mai mult, modificările operate mai stabilesc că „în cazul hotărârilor care au rămas definitive anterior intrării în vigoare a prezentei legi, termenul de 7 zile curge de la data intrării în vigoare a prezentei legi”. De asemenea, s-a introdus prevederea prin care „structurile MAI care pun în executare ordinul de dare în urmărire (potrivit articolului 522 alineat 1 Cod procedură penală), la expirarea termenelor prevăzute (…) sesizează organele de urmărire penală cu privire la infracțiunea de evadare”.
230 de voturi pentru, fără aviz de la CSM
Această lege a trecut de Parlament, fără măcar să fie solicitat un aviz de la CSM. Votul final în Camera Deputaților a avut loc în data de 29 noiembrie 2023, legea trecând cu 230 de voturi pentru, la 3 voturi împotrivă, o abținere, iar un deputat nu a votat.
Au votat pentru 81 deputați PSD, 46 deputați PNL, 31 deputați USR, 25 deputați AUR, 16 deputați UDMR, 12 deputați ai Minorităților Naționale și 19 deputați neafiliați. Împotriva legii au votat deputații neafiliați Anamaria Gavrilă, Raluca Maria Borța și Ciprian Ciubuc. Deputatul neafiliat Nicolae Roman s-a abținut, iar deputatul neafiliat Andi Gabriel Grosu nu și-a exprimat votul.
Hibele majore ale actului normativ, sesizate și de Consiliul Legislativ
Chiar înainte ca ÎCCJ să ia în calcul să atace legea la CCR, chiar și Consiliul Legislativ și-a exprimat îndoieli cu privire la constituționalitatea acestui act normativ. În avizul consultativ emis, Consiliul legislativ arată că „chestiunea cu cele 7 zile nu îndeplinește condițiile esențiale de claritate și previzibilitate a legii, deduse din principiul legalității procesului penal”. „Această obligație a persoanei condamnate de a se prezenta în termen de 7 zile «de la data la care a rămas definitivă hotărârea prin care s-a dispus executarea pedepsei» nu este compatibilă cu articolul 550 alineat 1 Cod procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanțelor penale devin executorii de la data când au rămas definitive”, mai precizează acest aviz.
Mai mult, în documentul citat se arată că „instituirea obligației de prezentare la organul de poliție într-un anumit termen este incompatibilă cu situația persoanelor care sunt deja private de libertate și care, din această cauză, nu se pot prezenta la sediul poliției, precum și a persoanelor condamnate în lipsă, care nu au fost citate în proces sau care au lipsit de la ședința în care au fost condamnate. Articolul 555 alineat 1 Cod procedură penală arată că pedepsele cu închisoarea se pun în executare prin emiterea mandatului de executare de către judecătorul delegat cu executarea, și nu de către organul de poliție, așa cum prevede legea votată. Codul de procedură penală prevede, de asemenea, că doar după ce poliția constată imposibilitatea executării mandatului de executare a pedepsei se poate dispune darea în urmărire”.
Revenind la demersul Înaltei Curți, judecătorii susțin că această lege încalcă prevederile constituționale care consfințesc că „în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”, că „părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil”, că „percheziționarea, reținerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile și cu procedura prevăzute de lege”, că „cetățenii beneficiază de drepturile și libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi” și că „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”.