Infecția cu COVID-19 se poate răspândi și la o distanță de circa 6 metri în interior, arată datele unui nou studiu, realizat în Coreea de Sud, citat de latimes.com.
Dr. Lee Ju-hyung a evitat în mare măsură restaurantele în ultimele luni, dar în puținele ocazii în care a luat masa în oraș, și-a dezvoltat un obicei ciudat, să verifice cu ajutorul unui mic anemometru fluxul de aer.
Este o măsură de precauție pe care o folosește după ce a efectuat un experiment în luna iunie, în care el și colegii săi au creat din nou condițiile dintr-un restaurant din Jeonju, un oraș din sud-vestul Coreei de Sud, unde clienții au contractat coronavirusul de la un vizitator din afara orașului. Printre aceștia se afla și un elev de liceu care s-a infectat după cinci minute de expunere, de la mai mult de 6 metri distanță.
Rezultatele studiului, pentru care Lee și alți epidemiologi au solicitat ajutorul unui inginer specializat în aerodinamică, au fost publicate săptămâna trecută în Journal of Korean Medical Science. Concluziile au ridicat îngrijorarea că standardul larg acceptat de 2 metri distanță poate să nu fie suficient de departe pentru a menține oamenii în siguranță.
Studiul a evidențiat modul în care modul invaziv de urmărire a contactelor din Coreea de Sud le-a permis cercetătorilor să urmărească îndeaproape felul în care se transmite virusul.
„În acest loc, distanțele dintre persoana infectată și celelalte a fost mai mare de 2 metri. Măsurile privind carantina și ancheta epidemiologică trebuie actualizate”, arată autorii studiului.
KJ Seung, expert în boli infecțioase și șef de strategie pentru infecția cu COVID-19 din Massachusetts, a spus că studiul arată riscul transmiterii virusului în interior, mai ales în perioada iernii. Astfel că definiția potrivit căreia trebuie evitate contactele mai lungi de 15 minute și distanțele mai apropiate de 2 metri nu este infialibilă.
Cercetarea subliniază necesitatea ca dispozitivele de urmărire a contactelor din întreaga lume să lărgească rețeaua în căutarea persoanelor care au fost potențial infectate prin alertarea și a celor care au un risc mai mic de expunere.
Studiul sud-coreean a pornit de la un focar izbucnit pe 17 iunie în Jeonjiu, deși localitatea nu mai avusese niciun caz de infecție de două luni, iar în provincia Jeolla de Nod, unde se află acest oraș, ultimele persoane infectate se vindecaseră în urmă cu o lună. Totul a pornit de la o liceeană care nu călătorise în afara regiunii în ultimele săptămâni, singurele sale drumuri fiind între școală și casă. Datele GPS de pe telefonul mobil s-au suprapus, la un moment dat, cu o persoană infectată, dintr-un alt oraș, o vânzătoare ambulantă, care a vizitat și Jeonju. Întâlnirea celor două femei a avut loc la un restaurant, pe 12 iunie, acestea intersectându-se doar 5 minute. Autoritățile din orașul Daejeon, unde locuia vânzătoarea, au declarat că femeia nu le-a spus autorităților că a vizitat Jeonju, aflat la o oră de mers cu mașina, unde compania ei a organizat o întâlnire cu 80 de persoane, la etajul șase al clădirii cu restaurantul.
Lee, profesor la Școala de Medicină a Universității Naționale Jeonbuk, care a ajutat și autoritățile locale să efectueze investigații epidemiologice, a mers la restaurant și a văzut înregistrările. Cele două persosane nu au vorbit niciodată și nici nu au atins suprafețe comune, precum mânerele ușilor, cupele sau tacâmurile. Însă aerul condiționat era pornit în acel moment.
Profesorul și echipa sa au recreat apoi condițiile din restaurant și au măsurat fluxul de aer. Așa au ajuns la concluzia că cei care stăteau cu fața spre fluxul de aer s-au infectat, chiar și de la o distanță de peste 6 metri. în timp ce persoanele care stăteau cu spatele nu au contactat virusul. Viteza de circulație a aerului, într-un loc unde nu se aflau ferestre sau sisteme de ventilație, era de 1,5 metri pe secundă, echivalentul unui ventilator.