Dar întrebarea este ce face un administrator de dreapta, spre deosebire de unul de stânga? Elimină restricțiile și generează un grad mai mare de libertate. Adică, să presupunem că a moștenit un cadru hiperreglementat, cu garduri unicat în Europa, ce delimitează culoarele de transport în comun, o grămadă de sensuri unice pe străzile neaglomerate din cartiere, semafoare și alte restricții, care nu-ți dau libertatea să întorci mașina ca să alegi altă rută sau să te strecori la dreapta sau la stânga prin intersecție, circumstanțe ce intensifică aglomerația și implicit poluarea. Cum procedează când vede una ca asta? Acceptă și amplifică reglementarea, ca reprezentant al dreptei sau încearcă să aloce mai multă libertate, care să fluidizeze contextul?
Acest lucru cu precizarea că în orașele înghesuite din UE, cu o densitate mare a populației pe kilometrul pătrat, problema n-a fost rezolvată neapărat cu ajutorul unor culoare unice de transport la suprafață, împrejmuite cu garduri - mai lipsesc sârma ghimpată şi curentul de înaltă tensiune -, ci s-a lucrat, în special, în subteran, unde s-a mai construit un tunel de metrou. Știți, acolo nu prea există tramvaie, unele care să ia faţa maşinilor pe străzi cu o singură bandă pe sens, deoarece ele au fost „îngropate” şi numite metrou. Aşadar, nu s-a împrejmuit mai mult culoarul unic luându-se din benzile mașinilor, nu s-a hiperreglementat, ci a fost eliberată banda tramvaiului pentru autoturisme. Acest fapt, probabil, fiindcă autoritățile de acolo s-au gândit că automobilele private rulează continuu și repede pe respectiva bandă, pe când mijloacele de transport în comun apar, în cel mai bun caz, din 3 în 3 minute și e ineficient să ai un spațiu neutilizat. Și dacă locuitorii stau supraetajat, la fel ar trebui să fie așezate și mașinile lor, nu „întărită” reglementarea cu sensuri unice!
Iar uneori, când sunt în construcţie pasaje al căror termen de execuție e de mult depășit, fiindcă inițiatorii s-au apucat de ele fără să aibă banii, şi rezultatul e, mai ales, deranjul, alături de reglementările ocazionate de situaţia excepţională, sunt păstrate şi cele „normale”, nu cumva să ne adaptăm inteligent la context. Totul fără să fie penalizaţi cu tarife diferenţiate cei care circulă la ore de vârf când nu e cazul, precum pensionarii, dimpotrivă sunt stimulați pe baza gratuității de care beneficiază când utilizează mijloacele de transport în comun de suprafață. Motiv pentru care o distanţă pe care o parcurgi pe jos în 3 minute, cu maşina faci 30!
Spațiul de care vorbim are nevoie să fie organizat, mai degrabă, pe criterii de eficiență decât sociale, ceea ce înseamnă să se utilizeze cât mai mult zona mai puțin aglomerată pentru strângerea gunoiului şi aprovizionarea magazinelor, respectiv noaptea.
Să nu uităm însă de hiperreglementare, de faptul că un administrator al dreptei ar trebui să o conteste. Pentru că dacă n-o face, înseamnă că e de acord cu inițiativele de stânga.
Și cu precizarea care se impune, că hiperreglementarea nu ține loc de dezvoltare, aș dori să repet întrebarea din materialul de opinie anterior: Oare cum e mai prost, să ai edili de sector care te fac să te uiți cu jind la cei ai altor sectoare, cu gândul să te refugiezi în altă parte a metropolei sau administratori pentru toți locuitorii urbei, cum vezi, de exemplu, în celelalte orașe mari? Poate că n-ar strica să aibă și ei edili de cartier, ca să se minuneze ce trece prin cap autonomiei locale, care înlocuiește bordurile insuficient uzate și hiperreglementează milițienește traficul cu banii încasați din taxa pe valoarea adăugată și impozitul pe venit, într-o perioadă în care guvernul majorează TVA, cum e exemplul cotelor în creștere impuse serviciilor de restaurant și cazare hotelieră afectate din plin de pandemie, în contextul în care micșorarea acestei taxe a fost, poate, singura măsură strategică bună din ultimii ani, realizată, culmea!, de un guvern perceput ca fiind de stânga.