Procesul lui Hanno Berger, considerat „părintele” schemei „cum-ex” prin care finanțele publice din 11 țări au pierdut circa 55 de miliarde euro, va releva dimensiunea fraudei în care sunt implicate numele unor mari bănci și ale magnaților care au reușit mulți ani să păcălească fiscul, altfel exigent cu micii contribuabili.
Hanno Berger, geniul optimizării fiscale frauduloase, Mister cum-ex, cum este catalogat de comentatori, apare în boxa acuzaților în procesul deschis luni la Bonn, după laborioase investigații. Parchetul german a emis un mandat de arestare împotriva lui în 2012, consultantul fugind în Elveția, de unde trimitea săgeți acide spre anchetatori și judecătorii care aveau pe masă dosarul lui. Procurorii erau numiți „vânătorii din Koln”, dar judecătorii „de porc” au respins pe rând motivele de procedură invocate de Berger pentru a bloca procesul. Inculpatul, ajuns acum la 71 de ani, domină nu numai prin înălțimea și masivitatea lui de 110 kilograme, ci mai ales prin CV-ul impresionant. Fiu de pastor, a fost înalt funcționar al Trezoreriei Germaniei, urmărind cu strictețe aplicare legilor pentru a împiedica evaziunea fiscală. Experiența profesională l-a recomandat pentru a deveni consultant la mari firme din domeniu - Scherma&Sterling și Dewey&Le Beoef - pentru ca din 2010 să-și deschidă propriul cabinet de consultanță.
FURTUL SECOLULUI, favorizat de lacunele legii
Berger este prezentat ca marele creier al unei ingenioase scheme folosite pentru a recupera din impozitele pe dividende, conform unei facilități fiscale legale, sume necuvenite, prin înregistrări multiple a unor operațiuni cu mari pachete de acțiuni. El este judecat la Bonn pentru două capete de acuzare. Primul este legat de asistarea unei bănci din Hamburg - MM Wartburg -, unde a pus la punct mecanismul de fraudare. A doua acuzație privește consultanța dată unor investitori privați, considerați „de bună-credință”, pentru care a recuperat, prin fraudă, 168 de milioane de euro de la finanțele publice în perioada 2008-2011. El a avut un câștig de 17,5 milioane de euro, sumă plasată în Insulele Virgine.
Alte procese urmează. În 12 aprilie, la Wiesbaden, dosarul penal este concentrat pe o rambursare ilegală de 100 de milioane de euro, din care Berger a avut un comision de succes de 2,4 milioane de euro. Investigațiile procurorilor au vizat multe instituții bancare din Germania - filiale locale ale Credit Agricole, Unicredit sau Soc Gen.
Milioanele de euro care îl bântuie pe Olaf Scholz
Problema lui Olaf Scholz, actualul cancelar german, vine din perioada în care era primar al Hamburgului. Presa din Germania invocă lipsa de reacție a lui Scholz, care ar fi refuzat să recupereze 47 de milioane de euro, frauda pe care o generase bugetului public local Wartburg Bank prin schema cum-ex. Cancelarul de astăzi, primar pe atunci al orașului hanseatic, s-ar fi întâlnit cu Christian Olearius, acționarul principal al băncii, dar în fața comisiei parlamentare care a anchetat cazul nu și-a mai amintit despre aceste contacte. Opoziția CDU/CSU apreciază însă că ancheta în dosarul cum-ex este frânată prin influențe politice. Olaf Scholz se disculpă spunând că a înființat departamentul antifraudă în mandatul lui ca ministru de finanțe. Olearius era în strânse legături cu consultantul Berger, adus acum în fața justiției.
Rechinii financiari foloseau rotirea dividendelor
Fraudarea bugetelor publice la o dimensiune colosală a fost posibilă prin folosirea breșelor legislative sau a indulgenței autorităților fiscale. Berger se apără, declarând că nu el a inventat schema cum-ex, care datează din anul 1990. El doar a preluat-o în 2005 și a perfecționat-o, pe când operațiunile respective nu erau în afara legii. „Într-un stat liberal de drept, tot ce nu e interzis este permis”, spune Berger. Trucul pentru înșelarea trezoreriei cu miliarde de euro implica acțiunea unei filiere de bancheri, comercianți, avocați specializați, buni cunoscători ai breșelor legislative sau care știau să speculeze lentoarea autorităților de supraveghere în evidențierea vârtejului bursier și a plasamentelor cu mari pachete de investiții financiare.
Cum mergea roata?
Totul se baza pe un joc confuz între tranzacționarea acțiunilor cu drepturi de dividende (cum) și a celor golite de dividende (ex). Fiscul german permite legal ca impozitul pe câștigurile de capital, respectiv pe dividendele pentru investitorii instituționali, să fie rambursate. Acest sistem de promovare a investițiilor de capital pentru bănci, companii de asigurări, fonduri mutuale care tranzacționează importante volume de titluri financiare a fost preluat și de alte țări europene.
Baza acestei scheme este arbitrajul de dividende, practicat legal în multe țări din lume. Acest arbitraj este o metodă folosită pe piața de capital pentru a acoperi diferența de valoare între acțiuni cum-(cu) și ex-(fără) dividend. Schema cum-ex a dobândit notorietate și a fost folosită agresiv și apoi abuziv în Germania și UE.
Un deceniu pentru a defini latura penală a schemei cum-ex
Dubiile privind extinderea schemei cum-ex au apărut în 2001. Abia în 2012 au fost descoperite aspectele penale. O asociere de instituții media europene, condusă de grupul german Correctiv, a lucrat pentru a investiga operațiunile din sfera cum-ex. Germania avea cele mai multe cazuri de operații neortodoxe, dar ele au fost descoperite și în Danemarca, Belgia, Austria, Elveția, Norvegia. Pe lângă schema cum -ex, în Germania a fost folosită și schema cum-cum. S-a estimat, potrivit unui raport depus la Parlamentul European în 2018, că nivelul de fraudare a avut un cost pentru contribuabilii europeni de peste 55 de miliarde de euro în perioada 2001-2012. Fisura legislativă exploatată pleca de la faptul că investitorul instituțional din Germania avea posibilitatea să ceară rambursarea parțială, de la bugetul public, a impozitului pe dividende. Până în 2012, când s-a schimbat legea fiscală, impozitul pe dividende (25 la sută din dividendul brut) era colectat de societatea care emitea acțiuni, în timp ce certificatul de rambursare a impozitului era emis de banca acționarului. Băncile depozitare nu știau automat dacă tranzacțiile pe care le gestionau erau tranzacții obișnuite sau tranzacții cum-ex și, în consecință, au emis certificate de rambursare partenerilor care schimbau acțiunile. Acest sistem a permis ca mai mulți investitori să revendice rambursări de impozit, deși doar una dintre părți a plătit impozitul pe dividende.
Deși au trecut zece ani de la schimbarea legii, și au fost cercetate 1.300 de persoane pentru infracțiunea de fraudare a Trezoreriei germane, doar 5 persoane au fost trimise în judecată.
În România, câștigul bursier se impozitează cu 10 la sută și este reținut la sursă. Un proiect de lege, care a trecut de Senat, vizează simplificarea declarațiilor individuale de venit și reducerea impozitului, dacă administrarea operațiunilor se face prin intermediul unor entități specializate.