Șantierele care tind spre veșnicie, blocarea fondurilor și procesele din instanțele de judecată sunt tot atâtea răspunsuri la întrebarea de ce România nu funcționează. Se mai pot adăuga erorile din documentația tehnică și din caietele de sarcini, intervențiile curții de Conturi, voința politică și generalizarea obiceiului subcontractării lucrărilor, după ce se câștigă licitațiile cu statul. O astfel de rețetă a insuccesului ține comuna Daia, din județul Giurgiu, fără alimentare cu apă, într-o poveste fără sfârșit a șantierului comunal.
Foiletonul șantierului de la Daia a-nceput în 2007, când Primăria a obținut fonduri de la Consiliul Județean, pentru a construi rețeaua de alimentare cu apă. De atunci s-au schimbat trei primari și de tot atâtea ori au reînceput și s-au terminat brusc lucrările. „Din 2007 a-nceput lucrarea de alimentare cu apă, ajungând în stadiul de circa 80%, după care s-a schimbat guvernul și s-a oprit finanțarea, în 2008. Următorul primar, cu mandat din 2012, a făcut o cerere de finanțare pentru continuarea proiectului până la 100%, dar fără să facă o evaluare prealabilă a stării în care era lucrarea. Până în 2014 nu s-a mai făcut nimic, iar lucrarea s-a deteriorat, dar s-au și furat componente. Trebuia făcută o expertiză. S-a mers mai departe și s-a solicitat o sumă de bani, aproximativ 18 miliarde de lei vechi, de la Ministerul Dezvoltării, conform Ordonanței 28. S-a făcut un proiect nou, dar cu multe greșeli. Au solicitat circa 10,5 miliarde de lei vechi, au spus că nu au nevoie de mai mulți bani și astfel au blocat finanțarea”, a explicat, pentru Jurnalul, Adrian Florin Șerban, primarul comunei Daia.
Controalele au complicat problema
În 2016 a venit controlul Curții de Conturi și s-au depistat mai multe nereguli, între care și lucrări care nu ar fi trebuit să fie executate, în proiectul de alimentare cu apă, iar problemele s-au complicat. „Expertiza cerută de Curtea de Conturi a scos la iveală și alte nereguli, iar prejudiciul constatat este de 7,5 miliarde de lei vechi, bani pe care eu trebuie să-i recuperez. Acum suntem în proces cu firma constructoare, care a mai lăsat și niște facturi pe care eu n-aveam bani să le plătesc. Tribunalul a stabilit, în primă instanță, că firma este vinovată. Este o firmă din Constanța care a angajat o firmă subcontractoare de aici. Acum eu sunt acuzat că eu am oprit alimentarea cu apă, dar oamenii nu înțeleg că nu am eu fonduri pentru a termina lucrarea. Voi face un memoriu la Ministerul Dezvoltării, în speranța că se poate rezolva ceva, până se termină procesul în instanță. Nu pot să fac o lucrare pe care să o plătesc, apoi să mi se impute suma de bani investită de Primărie”, mai spune primarul. La garantarea insuccesului și a blocajului contribuie și lupta politică, la fel ca în multe alte localități, iar edilul nu mai este crezut de locuitori. „Primarul minte că nu poate să facă nimic. De fapt nu vrea. Nu va face nimic la minister, pentru că e pus pe distrugere, așa cum a făcut și cu fondurile europene pe care tot el le-a blocat în comună”, spune Dumitru Neaga, un locuitor al comunei Daia.
De la un mandat la altul, primarii lasă moșteniri greu de gestionat. Cei care câștigă alegerile, indiferent de partidul din care fac parte, trebuie să găsească soluții pentru proiecte blocate de peste 10 ani și ajunse în stadii avansate de degradare.
Valoarea investiției inițiale, în anul 2006, conform devizului proiectantului, este de 4.644.647 de lei. În perioada 2006 -2011 s-au decontat aproximativ 2.900.000 de lei, fonduri de la bugetul de stat și din bugetul local. Pentru restul lucrării, după ce construcția a ajuns la stadiul de 80%, în anul 2014 s-au alocat, conform devizului, 2.428.250 de lei, iar în perioada 2014-2016 s-au decontat aproximativ 923.000 de lei. Valoarea contractului de finanțare și a actelor adiționale încheiate cu MDRAP în anul 2015 a fost de 1.044.460 de lei. Prin actul adițional nr. 3 din 2015, Prinaria Daia nu a solicitat finanțare suplimentară, deși suma alocată de minister nu era suficientă pentru terminarea lucrărilor. Astfel s-a ajuns încă o dată la blocarea lucrărilor.