După unitatea de elită de la Ploiești, iată că i-a venit rândul să îi cadă chinorozul măștii și altei unități specializate de „paraditori”, din DNA, cea de la Oradea! Și asta tot datorită investigațiilor colegilor de la Antena 3 care merită cele mai sincere felicitări. Astfel, în ultimele zile am putut afla alte noi și revoltătoare abuzuri comise, cea mai recentă dovadă fiind înscenarea odioasă care a avut-o ca victimă pe doamna Nela Secară căreia i s-a cerut să plătească o cauțiune de 1,5 miliarde (!), după ce dosarul îi fusese ticluit pe baza unor denunțuri mincinoase. Că Nela Secară nu este o excepție, ci o confirmare a regulii de aici, de la DNA Bihor și, desigur, nu numai de acolo, ne-a dovedit-o, aseară, investigația bătăioasei ziariste de investigații Berta Popescu, difuzată la emisiunea „Exces de putere”, din care am aflat că aici funcționa odioasa rețea a denunțurilor de la DNA ul din Oradea, unul dintre cei aflați la butoanele sale de comandă fiind tot un procuror, Man Ciprian pe numele său.
Fapt semnificativ, în mod repetat , în discuțiile despre ororile comise în cascadă de către procurorii de la DNA- dar, din păcate, nu numai de ei!- au revenit cu o maximă frecvență două idei. Prima este aceea că, la baza unor asemenea nenorocite abuzuri, se află statutul de magistrați pe care li l-a conferit acestora, în mod samavolnic, Monica Macovei, ea însăși de meserie tot procuror, atunci când a deținut funcția de ministru al Justiției. Statut în temeiul cărora procurorii au dictat judecătorilor sentințe nedrepte,multe dintre ele cu o evidentă adresă politică personalizată. Că, la rândul lor, judecătorii au executat fără să crâcnească aceste comenzi ultra-politizate, asta este,de-acum, altă veste poveste,care, însă, nu scade nimic din culpa procurorilor!
O altă idee care, și ea, a revenit și revine insistent în dezbateri este aceea că , nici acum, când fărădelegile lor au ieșit la iveală, ba, mai mult, de la visteria țării se plătesc celor dovediți a fi nevinovați sume uriașe în urma verdictelor demolate la CEDO, nu a apărut un singur procuror sau judecător care să își recunoască și să își asume public vina. Măcar din punct de vedere moral sau deontologic. Vorbim aici despre cum ar trebui să fie și cum ar trebui să opereze acea nobilă „instituție a remușcării”, la care s-a referit, foarte recent,tot pe canalul Antena 3, domnul Varujan Vosganian. Care instituție rămâne,deocamdată, doar o frumoasă iluzie!Și,judecând după cum se comportă mai ales secția de procurori din CSM , tare îmi este teamă că va și rămâne încă multă vreme de-acum înainte…
Cât despre sancționarea mal praxisului în actul de justiție, asta chiar că nu mai are rost să discutăm, știută fiind blocarea sistematică a Legii privind răspunderea materială a magistraților.
La aceste două teme mă gândesc și eu, ca tot omul, dar mai cu seamă atunci când îl văd și îl aud, la televizor, pe senatorul Robert Cazanciuc, acum președinte al Comisiei juridice din Senatul României și fost ministru de Justiție în Guvernul Ponta. Ei bine, privindu-l și ascultându-l nu pot să nu îmi aduc aminte de câteva declarații pe care acest domn procuror- fost purtător de cuvânt al Laurei Kovesi pe vremea când Slujirea trona ca Procuror General- le-a făcut și în care a făcut referire expresă la câteva dintre aceste atât de dureroase probleme generatoare de mari abuzuri. Astfel, la 29 septembrie 2014, ministrul de Justiție, Robert Cazanciuc, spunea:”Cred că nimeni nu mai poate vorbi în ziua de azi decât despre independența justiției. Orice discuție în spectrul politic legată de independența justiției nu-și mai are rostul, acest lucru fiind deja evident”. Pentru a conchide în același ton triumfalist: „Dacă cineva își mai imaginează că judecătorii sau procurorii mai pot fi manipulați în ziua de azi se înșeală”.
După care, la 21 aprilie 2015, referindu-se la discuțiile privind scoaterea procurorilor din corpul magistraților, tot Robert Cazanciuc și tot în calitate de ministru de Justiție, clama cu voce tunătoare: „Cât timp la conducerea ministerului justiției se va afla un fost procuror( adică el, Robert Cazanciuc n.n.), statutul procurorilor nu se va schimba”. După care, spre a-și întări făgăduiala, invoca argumentul autorității șefului Executivului, a lui Victor Ponta:”Cât timp la conducerea guvernului se va afla un fost procuror situația nu se va schimba. Și, să o recunoaștem, așa a fost!
De atunci ori de câte ori îl văd și îl aud la televizor pe senatorul Robert Cazanciuc perorând pe teme de justiție și de dreptate socială, iertat să fiu, dar am și voi păstra multe și foarte serioase rezerve să îl cred. Bineînțeles că nu mă aștept, nici de la Monica Macovei și nici de la Raluca Prună, să se lase apăsate de remușcări sau măcar cercetate de „instituția remușcării”. Așa după cum nici nu pot să îi cer lui Robert Cazanciuc să își facă mea culpa.
Pot, însă, să îi invit să nu ne mai creadă atât de naivi încât să îi uităm declarațiile sale fățiș partizane și profund incorecte. Mai tranșant spus, nu aștept ca Robert Cazanciuc să își pună cenușă în cap, dar nici să creadă că putem fi atât de ușor manipulați nu îi pot îngădui…