Iohannis Klaus Werner a vrut să forțeze o criză în relația instituțională cu Guvernul. A plecat spre Palatul Victoria fără să-l anunțe pe premier, cu hotărârea clară de a intra la ședința Executivului. Nu fusese invitat, ordinea de zi nu-i justifica și nici permite constituțional prezența. Auzise, „pe surse”, că s-ar propune spre adoptare o Ordonanță de Urgență privind grațierea. Informația nu s-a confirmat. Grindeanu, anunțat de SPP că președintele României vine la Guvern pentru a participa la ședință, a evitat momentul penibil la care se expunea Iohannis.
Pătrunderea fără drept într-o instituție atrage potrivit CP sancțiuni. Nu l-a ținut pe la uși, ci i-a oferit un loc alături, de a conduce ședința, ca și când ar fi fost invitat. Musafirul nepoftit și-a plasat placa statului de drept sub o poantă zoologică - doi elefanți bântuie prin clădire (?!) -, ceea ce lasă deschisă discuția despre controlul medical anual obligatoriu al celor din capul treburilor statului. Asta ne-ar feri ca la o ediție viitoare a celebrei cărți „Acești nebuni care ne guvernează” să citim pagini alocate României. Băsescu a reușit cu mari eforturi de abținere să evite intrarea în bibliografia lucrării. Dar, iată, candidați se ivesc!
Președintele devine pe zi ce trece mai nervos și puțin previzibil. Liniștitorul pas cu pas se transformă în sărituri dezordonate declanșate din pricini nedepistate. Scorul catastrofal al PNL la alegerilor din decembrie, eșecul ,,Proiectului Cioloș”, scandalul binomului Coldea-Kovesi, care merge spre anchetarea celor doi, erodează popularitatea lui Iohannis. Acestea nu justifică însă nici tăceri adânci, nici descinderi haiducești sau priviri fixe cu zâmbete de gheață topite brusc.
Președintele mai are timp suficient din actualul madat să recupereze pierderea de încredere. Cred însă că mizează pe o cale greșită, bătătorită de Băsescu. Rosturile instituției din Cotroceni nu sunt de a transforma Palatul într-un stat-major al Opoziției politice, care să dirijeze atacurile la Guvern și Parlament. Iohannis nu-și va regăsi busola pedalând alături de Turcan sau împingînd trotineta lui Nicușor Dan. Alura președintelui se poate valoriza ca voce distinctă în mișcările puternice de pe scena europeană, asociind tradițiile diplomației românești. Guraliv la intern și tăcut la export reprezintă rețeta sigură a eșecului.