Vineri și sâmbătă, liderii UE se întâlnesc la ultimul summit al Consiliului European al anului. Agenda reuniunii de la Bruxelles din 10-11 decembrie are înscrise teme privind schimbările climatice, securitatea la Marea Mediterană și relațiilor cu Turcia. Capitolul ”diverse” este cel care domină însă întâlnirea ce se anunță tensionată din cauza acumulării unor probleme amânate care nu-și găsesc soluții. Bugetul multianual pentru 2021-2027 și planul de relansare sunt încă blocate din cauza poziției Ungariei și Poloniei, care amenință cu folosirea dreptului de veto, dacă accesul la banii europeni este condiționat de starea statului de drept. Se ia în calcul o măsură extremă - scoaterea celor două țări ”recalcitrante ” din procedura de avizare, deci o suspendare de facto la finanțări. Aceasta ar fi o recunoaștere a stării de sciziune din UE și a incapacității de negociere a echipei de conducere de la Bruxelles instalate acum un an. Dacă adăugăm și impasul prelungit al unui acord pentru Brexit, vedem că anul 2020, început cu angajamente de mare optimism pentru ”MAI MULTĂ EUROPĂ”, a devenit la final anul negru al pandemiei într-o Europă ”mai mică”.
Iohannis intră în reuniune în postura unui lider înfrânt în alegerile din 6 decembrie pe care le-a forțat cu scopul declarat, dar profund neconstituțional, de a scoate PSD din decizia politică. Câștigarea alegerilor de ”proscrișii PSD” are efect de bumerang, rezultatul făcându-l pe Iohannis, intrat în vrie, să-și demită chiar ”guvernul lui”, abandonându-l pe premierul perpetuu Orban. Președintele României, cu o tinichea agățată de declarația OSCE care-l critică în termeni duri pentru implicarea directă în campania electorală, merge la Bruxelles cu coada între picioare. Dezavuat de milioane de români și pus la colț de un forum al democrației europene, Iohannis încearcă disperat să iasă din postura de looser.