Nu e neobişnuit ca articolele de presă să fie folosite ca rampă de lansare pentru cei ce vizează demnităţi. Ca modalitate de a parveni, în măsura în care e gâdilată coarda sensibilă a decidentului, ce a fost, în unele cazuri, şi el ziarist! Mai grav mi se pare însă ceea ce fac unii analişti economici. Pornind de la premisa că, la noi, politicul dictează economicului ca-n comunist, punctele de vedere enunţate de ei nu îşi pornesc construcţia dinspre economic spre politic, în cheia doctrinară intervenţionistă sau neintervenţionistă, ci invers, de la rezultatul politic dat, căruia se încearcă să i se croiască o îmbrăcăminte economică pentru a „convinge” publicul. Această situaţie arată mai bine ca orice că și politica, dar şi economia nu-s ştiinţe fundamentale. Ele lucrează cu ierarhii, scări de valori, care, când sunt inversate, nonvalorile devin virtuţi. În cazul matematicii, fizicii sau chimiei acest lucru nu e posibil. Rezultatele sunt indubitabile, nu există mai multe valori adevărate, propaganda/marketingul nu joacă niciun rol.
Dar tocmai pentru că viciile sunt prezentate ca fiind virtuţi, peisajul cultural e dominat de sordid, se derulează pe bandă rulantă neîmplinirile românilor - latura meschină/mizerabilă - ca să pot trage eu concluzia că societatea e direcţionată cu rea-credinţă pe acest drum. Dacă ar fi doar prostie la mijloc, s-ar produce şi lucruri bune, măcar din întâmplare. Este pe dos faţă de „mitologia” succesului din lumea americană, care-l făcea pe Pittiş să declame că s-a săturat de palavre, de cărţi şi filme de şoc, cu vampe, regi şi cadavre, cu stele de iarmaroc.
Ajungem astfel la concluzie, după ce am pornit, reamintesc, din zona economică. Ce dorim să facem: artă pentru artă sau artă cu tendinţă? În situaţia în care scopul nu e atingerea echilibrului economic, ci doar găsirea unor haine pentru enormităţi politice, precum quantitative easing sau wage-led growth, se observă cum analistului economic îşi aduce în ajutor emoţiile cu oameni săraci şi urmărirea inversă a circuitul, de la particular la general, chestiuni ce nu au ce căuta la cel care studiază obiectiv contextul economic.
Şi apropo, dacă vreţi să ştiţi de ce am aderat la UE strict pe considerente politice, am făcut-o în încercarea de a ne ascunde neîmplinirile economice şi lipsa de expertiză, iar acum urmăm cu religiozitate, întocmai şi la timp, ceea ce ne spune Uniunea pentru a obţine finanţarea pe care nu suntem în stare să o generăm singuri.