Iran transformă Strâmtoarea Ormuz într-un veritabil „punct de taxare” maritim, unde navele din țări considerate prietenoase pot trece contra cost, plătind în yuani chinezești sau criptomonede stabile, sub controlul direct al Gărzilor Revoluționare. Sistemul, încă discutabil din punct de vedere al dreptului internațional, crește presiunea pe armatori, pe companiile de trading și pe asigurători, în plin război dintre Iran și SUA și sub amenințarea blocării unuia dintre cele mai strategice culoare energetice din lume, potrivit unor surse citate de Bloomberg.
Iran își deschide „punctul de taxare” în Strâmtoarea Ormuz
Iranul a instituit în practică un sistem de trecere „cu taxă” prin Strâmtoarea Ormuz, controlat de Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice, pentru navele provenite din țări considerate prietenoase sau cel puțin neostile. Vasele care vor tranzit sigur trebuie să contacteze o companie intermediară afiliată Gărzilor, să furnizeze date detaliate despre proprietar, pavilion, încărcătură, destinație, echipaj și informațiile din sistemul AIS, după care sunt supuse unei verificări pentru eventuale legături cu Israelul, SUA sau alte state „inamice”.
Pentru navele aprobate, Iranul oferă escortă militară și un culoar de trecere neobișnuit de apropiat de coastă, printr-o zonă cu insule care în industrie a ajuns să fie cunoscută ca „punctul de taxare iranian”.
„Justificarea Iranului este că își exercită dreptul la autoapărare și, prin urmare, trebuie să verifice navele. Iar pentru aceste verificări trebuie plătită o taxă. Din perspectiva majorității experților în drept internațional, acest lucru nu este legal”, a explicat Jason Chuah, profesor de drept comercial și maritim în Londra.
Taxe în yuani și criptomonede, până la 2 milioane de dolari per superpetrolier
Potrivit surselor citate de Bloomberg, Iranul a stabilit, pentru petroliere, un preț de pornire de aproximativ 1 dolar pe baril, plătit în yuani chinezești sau în stablecoins, ocolind astfel dolarul american și regimul de sancțiuni occidentale. În cazul superpetrolierelor cu o capacitate obișnuită de circa 2 milioane de barili, nota de plată poate ajunge la aproximativ 2 milioane de dolari pentru un singur tranzit sigur prin strâmtoare.
Iranul folosește, potrivit surselor, un sistem intern de clasificare a țărilor de la 1 la 5, în care navele provenite din state prietenoase au șanse mai mari să obțină condiții mai avantajoase la negocierea taxei. Plățile se fac prin intermediul firmelor intermediare afiliate Gărzilor, iar după achitarea sumei, comandamentul naval al Gărzilor Revoluționare emite un cod de trecere și instrucțiunile precise de rută pe lângă coasta iraniană.
Pavilion pakistanez „de împrumut” pentru tranzit sigur
Un caz relatat pentru a ilustra modul în care funcționează acest aranjament privește un petrolier blocat de săptămâni în Golf, căruia i s-a propus tranzit sigur prin Ormuz, cu escortă militară, dar cu o condiție surprinzătoare. Nava trebuia să își schimbe „identitatea” oficială și să arboreze temporar pavilionul Pakistanului, pentru a apărea în drepturile iraniene ca navă dintr-o țară prietenoasă; propunerea ar fi venit prin autoritățile de la Islamabad, însă compania nu a putut accepta.
Iranul a acceptat ca 20 de nave pakistaneze să treacă prin strâmtoare, dar Pakistanul avea în realitate doar câteva nave înregistrate în regiune, motiv pentru care Islamabadul a contactat marii traderi globali pentru a identifica vase gata să navigheze temporar sub pavilion pakistanez. Potrivit surselor, cel puțin două mari companii de trading petrolier au primit astfel de oferte, în timp ce pakistanezii căutau cele mai mari nave disponibile – inclusiv superpetroliere capabile să transporte circa 2 milioane de barili – pentru a arăta succesul demersurilor diplomatice de dezghețare a traficului.
De la practică la lege: Iran se pregătește să oficializeze taxele
Comitetul de Securitate Națională al Iranului a aprobat recent un proiect de lege care ar introduce oficial taxe pentru tranzitul prin Strâmtoarea Ormuz, semn că Teheranul încearcă să transforme un aranjament de facto într-un cadru formal de taxare. Proiectul, relatat de agenția semi-oficială Fars, ar consolida rolul Gărzilor Revoluționare în filtrarea și escortarea navelor, cu un mecanism standardizat de colectare a taxelor și de clasificare a țărilor în funcție de statutul lor față de Iran.
Datele de monitorizare arată că numărul navelor care trec prin Ormuz a crescut ușor în ultima săptămână, dar rămâne mult sub nivelurile de dinainte de izbucnirea războiului, pe fondul riscurilor de securitate și al costurilor de tranzit tot mai ridicate. În paralel, Iranul a transmis printr-o scrisoare către Organizația Maritimă Internațională că navele din state neostile pot beneficia de trecere sigură prin strâmtoare, însă accesul celor considerate ostile va fi restricționat – formulare ce confirmă transformarea Ormuzului într-un instrument de presiune geopolitică.
Legalitate contestată și dilema armatorilor
Din perspectiva dreptului mării, specialiști precum Jason Chuah atrag atenția că, deși statele au jurisdicție de regulă pe o distanță de 12 mile marine de la coastă, Strâmtoarea Ormuz este un coridor de tranzit internațional unde se aplică dreptul de „trecere inofensivă” și „trecere de tranzit” pentru navele comerciale.
„Cred că războiul din Iran a creat numeroase provocări și întrebări pentru dreptul internațional, poate și pentru că ambele tabere au desfășurat activități care sunt, ca să spunem blând, extrem de controversate”, a adăugat Chuah, citat în legătură cu taxele impuse de Teheran.
Armatorii și operatorii de nave se află astfel într-o dilemă: dacă plătesc taxele către o structură precum Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice – organizație sancționată de SUA, UE și Marea Britanie – riscă să intre sub incidența sancțiunilor sau a legislației împotriva spălării banilor, însă refuzul taxei poate însemna blocaj, atacuri sau costuri masive de rerutare. În plus, protecția promisă de SUA în regiune este percepută ca fiind limitată, iar pericolul este considerat prea mare pentru ca operatorii să își expună navele și echipajele într-o zonă unde au fost deja lovite mai multe vase, inclusiv un petrolier kuweitian atins de o dronă în apropiere de Dubai la 31 martie.
Asigurări uriașe și presiune politică maximă
Costurile de asigurare pentru navele care vor să traverseze Strâmtoarea Ormuz au explodat, brokerii ajustând primele în funcție de amenințările cu drone, rachete și mine, dar și de riscul de a fi implicați în tranzacții cu entități sancționate. Companiile de shipping și traderii de petrol trebuie să cântărească nu doar riscul fizic – atacuri, sechestrări, avarii – ci și riscul reputațional și juridic, într-un context în care fiecare plată către Gărzile Revoluționare poate fi interpretată ca încălcare a sancțiunilor.
Pe fundal, presiunea politică crește: președintele american Donald Trump a declarat marți seară că dorește să încheie războiul cu Iranul în două-trei săptămâni, „indiferent dacă Strâmtoarea Ormuz va fi redeschisă”, semnalând că Washingtonul nu vrea să își lege calendarul militar de calendarul maritim. Existența acestor acorduri de tranzit „cu taxă” susținute de Teheran nu înseamnă nicidecum că riscurile au scăzut, avertizează experții, pentru că, pentru ca sistemul să funcționeze, Iranul trebuie să își mențină credibilă capacitatea de a amenința sau lovi nave comerciale din zonă – inclusiv prin atacuri ocazionale asupra petrolierelor.