Dumnezeu a vrut cumva ca pixul să fie totuși destinul meu. Și scrisul. Știu, acum scriem la laptopuri, dar nu a fost mereu așa.
Jurnalul e parte din visul meu, din viața mea. Aici am avut ocazia să documentez, să descopăr și să scriu lucruri pe care în munca de televiziune nu aveam ocazia să le cunosc. Sunt reporter de televiziune, dar sufletește, un om de presă scrisă. Căci nimic nu m-a bucurat, nu m-a vindecat, nu m-a liniștit vreodată mai mult decât scrisul. Încă din copilăria mea cea fără de pixuri.
Gândul meu pentru Jurnalul este, în primul rând, pentru oamenii de aici. Pentru cei care m-au ghidat, m-au corectat, m-au învățat, au avut și au răbdare cu mine! Iar cititorilor aș vrea să le spun că îi felicit pentru alegere!