Ieri, la un an de la incendiul de la Clubul Colectiv, în București, au fost organizate o serie de evenimente consacrate cinstirii memoriei celor 64 de victime ale nenorocirii și în semn de solidaritate cu familiile nespus de greu încercate, precum și cu supraviețuitorii evenimentelor. Cu acest prilej, în piața din fața fostului club, a fost dezvelit un monument comemorativ, , iar președintele Klaus Iohannis,premierul Dacian Cioloș, ambasadorul Statelor Unite, Hans Klemm, au depus coroane de flori, așa după cum numeroase personalității ale vieții noastre publice, dar și un impresionant număr de bucureșteni, au venit să se reculeagă în acel spațiu, devenit un adevărat simbol al datoriei noastre de a nu uita că acești tineri au căzut victime nevinovate ale minciunii, aroganței și complicității, așa după cum a consemnat și premierul Dacian Cioloș.
Acordând întreg respectul meritat celor care au organizat aceste manifestări comemorative, ca și tuturor celor care au luat parte la ele, aș dori, totuși, să remarc două mari absențe , deopotrivă dureroase și rușinoase. Absențe pentru care, și de această dată, se face direct răspunzătoare (in-) justiția plaiurilor noastre mioritice.
Este vorba, în primul rând, despre faptul că nici până acum nu se cunoaște cine sunt vinovații pentru tot complexul de fapte și împrejurări care au condus la această tragedie. Am folosit impersonalul ,,nu se cunoaște’’ pentru a marca bălteala, anonimă și ,,în echipă’’, în care dosarele se plimbă de la unul la altul poate-poate că va da Dumnezeu și se uită subiectul sau, cu ceva mai mult noroc, se prescriu faptele. De aceea, nu cred că exagerez atunci când spun că justiția avea datoria de a veni la acest îndoliat moment spunând că s-a făcut dreptate, că se știe cu precizie cine sunt vinovații,i că ei au fost deja judecați și condamnați sau urmează să își primească , cât mai curând pedepsele meritate. Numai că, lucrurile stau foarte departe de a fi așa, de vreme ce, să nu uităm, trăim sub o guvernare a cărei deviză a fost formulată cu un nemaipomenit cinism, de către însăși titulara portofoliului justiție,Raluca Prună, cea care taxa discuția despre drepturile omului ca fiind ,,un lux teoretic inutil’’.
Cea de a doua mare, revoltătoare, absență la comemorare o reprezintă totala lipsă de reacție a justiției față de furtișagul celor 50 000 de euro la care s-au dedat un impresar, Sorin Săraru și firma sa. Este vorba despre banii provenind din donațiile colectate la concertul caritabil organizat pe 29 noiembrie 2015, din inițiativa soprane Angela Gheorghiu și a Andrei Marin, în memoria victimelor de la Clubul Colectiv și pentru ajutorarea familiilor lor. Bani care, nici până acum, nu au ajuns la cei cărora le erau destinați. Ce-i drept, individul Sorin Săraru a remis o sumă modică din banii încasați , dar marea țeapă abia acum vine! Fiindcă pentru cei 50.000 de euro, același Sorin Săraru a prezentat un extras de cont pentru 231.525 RON, emis (chipurile!) de Garanti Bank, dar care era un fals ordinar. Nemernicie fără seamăn despre care, zilele trecute, s-a discutat, la obiect, într-o emisiune difuzată pe postul Antena 3.
Normal și corect ar fi fost ca, odată ce aceste infirmații scandaloase au ajuns în spațiul public, harnicii și neiertătorii noștri procurori să se fi sesizat din oficiu și să îl fi luat, deja, la întrebări pe escroc. Dar ți-ai găsit?! Credeți dumneavoastră că pe Sorin Săraru în cheamă Mariana Rarinca? Haida-de….Și atunci de unde atâta zel și devoțiune?
Cu ceva timp în urmă, aflând despre această murdărie fără seamăn, Angela Gheorghiu, marea artistă și, deopotrivă, marea conștiință românească, exclama cu durere și revoltă: ,,Mi se pare oribil că justiția țării mele nu a putut să găsească o soluție în acest caz în care nu vorbim numai de lege, ci de minimă morală’’.
Afirmații de o impresionantă demnitate morală și de o mare frumusețe sufletească dar care nu își vor putea afla răspunsul decât atunci când justiția din România se va călăuzi după un alt canon decât cel enunțat de către (încă) titulara acestui portofoliu-cheie în guvernare și pentru care drepturile omului nu sunt decât ,,un lux teoretic inutil’’.
Dar, pentru că știm bine că, orice s-ar întâmpla, speranța moare ultima, închei aceste amare consemnări cu vestea că , după cum a declarat Andreea Marin, a cărei fundație,,Prețuiește viața’’ a fost organizatoarea acestui atât de nobil concert caritabil, avocații săi lucrează intens pentru a deschide acțiune împotriva făptuitorului nemernicei fraude. Nu putem decât să le dorim succes în această bătălie pe care o vor duce nu doar cu un escroc sadea, cât mai cu seamă cu ultra reformata (in-)justiție, cam de prea multă vreme, încremenită în proiect.