Pentru a înțelege mai bine importanța relațiilor cu Statele Unite, trecerea prin istoria recentă le plasează în aria continuității. Momentele lor de vârf, evocate și studiate, ne-ar feri de confuziile de apreciere ale unor politicieni sau comentatori ai prezentului care cred că au descoperit America, precum Columb. Importante programe de investiții ale României pornite din anii 70 au avut suport american. După debutul creditului de la Eximbank, în 1962, pentru complexul petrochimic Brazi, până în 1979, s-au derulat programe de finanțare prin Banca de Export-Import a SUA cu o valoare de 211,6 milioane de dolari. În noiembrie 1974, vine la București secretarul de stat american Henry Kissinger pentru a asigura România că rămâne „în fruntea listei țărilor din Europa Răsăriteană în privința colaborării cu Statele Unite” și sub mandatul președintelui Ford, după demisia lui Richard Nixon. Întâlnirea lui Kissinger cu Nicolae Ceaușescu, din 3 noiembrie, a patra dintre cei doi interlocutori, după cele din 1969, 1970 şi 1973, a fost consemnată într-o „notă de convorbire”, redactată de mână, trecută în arhivă cu indicativul „Strict secret de importanță deosebită”. Textul, excepțional ca valoare documentară, arată nivelul înalt la care ajunseseră atunci relațiile româno-americane și caracterul confidențial al unor acțiuni la nivel global care implicau cele două state. Interesul economic al României primează, Ceaușescu solicită lui Kissinger investiții americane în România și credite cu dobânzi mai reduse pentru proiectele mari din agricultură, irigații și industrie. Secretarul de stat îi consideră, șocant, pe capitaliștii americani „idioți în politică” pentru că „ei nu pricep că acordarea de credite nu depinde de o anumită insistență, ci de bazele politice pe care se stabilesc relațiile”. În contextul creditelor, Ceaușescu menționează proiectul pentru punerea în valoare a unui zăcământ de cupru cu conținut nu prea bogat (n.n. - Proiectul Roșia Poieni din Munții Apuseni), dar exploatabil în carieră și invită SUA în afacere. Diplomația globală este însă terenul în care partea română are puncte tari pe care SUA vor să se sprijine în lumea arabă, Israel, China. Kissinger rămâne surprins când ideile pe care urma să le prezinte peste o lună la o reuniune FAO sunt dezvoltate în detaliu de Ceaușescu. Oaspetele american, surprins, spune: „Cred că aveți un serviciu de informații foarte bun. M-am convins că ați văzut un exemplar al cuvântării pe care urmează să o rostesc la Roma”. Nicolae Ceaușescu dezminte oltenește: „Nu prea apelăm la serviciile de informații, în special când este vorba de Statele Unite”.