Duminică, 22 ianuarie 2017, cu două zile înainte de sărbătorirea a 158 de ani de la Unirea Principatelor, Klaus Iohannis, cel care ar trebui să fie, în gând și în faptă, președinte al tuturor românilor, a cauționat prin însăși prezența sa, o manifestare publică neautorizată având un agresiv mesaj de ură, de învrăjbire și vendetă politicianistă. (Termenul ,,politicianism’’ desemnând, în accepția dată de ConstatinRădulescu- Motru categoria celor care pun interesul și binele public înaintea interesului public, așa cum gândesc și fac adevărații oameni politici.)Mai grav și, în ultimă instanță, de neacceptat fiind,însă, faptul că, prin însăși participarea sa la evenimentele de aseară, președintele Klaus Iohannis a angajat, în mod absolut incorect, autoritatea funcției pe care încă o deține, cauționând, în acest fel,o acțiune care nu avea aprobările necesare pentru a se derula și încă în centrul Capitalei. În acest fel, președintele Klaus Iohannis,a înlocuit arbitrajul, dialogul și negocierea ca practici democratice de dezamorsarea stărilor conflictuale, cu arbitrariul.
Pentru că așa- și numai așa!- poate fi apreciată participarea lui Klaus Iohannis, în calitatea sa de președinte al României, la acțiunea pusă la cale și coordonată de anumite entități din spațiul politic, social-civic și mediatic, disperate că, după votul din11 decembrie 2016, își pierd accesul la decizie și la resurse, cu scopul de a determina demisia guvernului și de a arunca țara în criză politică și în haos. A trebuit să existe multă înțelepciune și stăpânire de sine din partea forțelor de ordine aflate la datorie și a celor care direct vizați de către participații la manifestație, dar și din partea atât de multor cetățeni ai Capitalei care nu împărtășeau ideologia și sloganurile manifestanților pentru ca evenimentele să nu degenereze într-o confruntare violentă, cu consecințe dramatice.
Că nu blocarea adoptării unor ordonanțe considerate (în baza căror argumente?!) a fi incorecte și părtinitoare sau apărarea ideilor de lege și de legalitate, a instituțiilor democratice, moderne ale statului de drept, erau cauzele reale ale manifestațieio dovedesc mesajele încărcate de ură șiviolență pe care le scandau participanții. Mesaje cărora le-a dat tonul însuși președintele Klaus Iohannis, atunci când a declarat că actele normative pe care pretindeau că le contestă participanții la manifestații nu au alt scop decât acela de a proteja ,,o gașcă de penali’’. De aici și până la cascada de violențe verbale, care au degenerat repede în violențe fizice, așa cum au fost și cele împotriva reporterilor postului Antena 3, nu a mai fost decât un pas. Pas necugetat, pe care,din nou și tot Klaus Iohannis- care este și președinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țării !-, l-a cauționat prin însăși prezența sa fizică și, mai ales, prin postura sa asumată, aceea de agitator propagandistic, părtaș - cu unii și intolerant - cu ceilalți.
Acestea au fost primele impresii, trăite, să spunem așa, la înalta tensiune a evenimentelor. Dar, cum noaptea este un sfetnic bun, cred că pute depășiacest nivel pentru ca să ne concentrăm asupra semnificațiilor reale, pervers și bine ascunse ale întâmplărilor.M-aș referi, în primul rând, de împrejurarea că, în momentul de față, atât de contestatele proiecte de ordonanță se află în dezbatere publică, așa încât, din start este exclusă ,,suspiciunea rezonabilă’’ de încălcare a regulilor democratice de legiferare. În schimb, trebuie să luăm foarte serios în calcul marele număr de sentințe dictate de procurori și pronunțate de instanțele românești pe care CEDO le-a infirmat și le infirmă în mod categoric și de pe urma cărora bugetul statului plătește sume uriașe, drept despăgubiri pentru cei pe care reaua credință sau șubrezenia verdictelor magistraților neaoși i-au nedreptățit și i-au umilit. Situație intolerabilă căreia și-a propus să îi pună capăt actul normativ care reglementează răspunderea materială a judecătorilor și a procurorilor, dar despre care, ieri, nu am auzit ca protestatarii vehemenți și instigatorii lor să fi scos o vorbuliță.
La fel de adevărat este și faptul că o seamă de schimbări, de fapt de dislocări surprinzătoarepetrecute în ultimele săptămâni, au fost de natură să producă un adevărat seism pentru cei direct interesați să folosească, tot în interes de natură politicianistă, faimosul și temutul ,,binom’’, alias DNA și SRI. ,,Binom’’ care traversează momente critice după trecerea în rezervă și tragerea pe linie moartă a faimosului general locotenent Florian Coldea, până mai ieri-alaltăieri, șeful de facto al SRI. După acest subiect, care dă fiori reci sistemului represiv pe care îl patronează(sau doar are impresia că îl patronează?!) președintele Klaus Iohannis, intră în discuție și numărul tot mai mare de semne de întrebare ce vizează, punctual, cu dovezi, o serie întreagă de momente și acțiuni din cariera multilateral-medaliatei șefe a DNA, Laura Codruța Kovesi. Căreia, nici măcar declarațiile cam foarte lipsite de tact diplomatic ale ambasadorului Statelor Unite, Hans Klemm,se pare că nu îi mai pot garanta, sută la sută, statutul de persoană intangibilă.
Iar, dacă tot am pomenit numele ambasadorului SUA la București, iată că ajungem la un alt subiect care a dat și, cu siguranță, va mai da, motive de îngrijorare unor fețe grele ale momentului. În fruntea lor, aflându-se, și de această dată, președintele KlausIohannis. Mă refer la prezența președintelui Camerei Deputaților, Liviu Dragnea, și a primului ministru, Sorin Grindeanu, la festivitățile prilejuite de inaugurarea mandatului celui de-al 45-lea președinte al Statelor Unite ale Americii, Donald Trump. Fapt care a provocat, sunt convins, o uriașă frustrare și o invidie pe măsură, de vreme ce președintele României, Klaus Iohannis, nu a primit o asemenea invitație. De unde și valul de răstălmăciri oțărâte programate să întunece speranțele românilor de bună credință, indiferent de naționalitate, de apartenența lor religioasă sau politică, legate de cursul favorabil, consecvent și dinamic al parteneriatului americano- român, pe care sunt indicii certe că l-au prefigurat discuțiile președintelui Donald Trumpcu cei doi înalți oficiali români. Toate acestea reprezentând un clar semnal venit din celui mai puternic om politic al lumii, implicit din partea noii administrații republicane și care spune foarte mult despre recunoașterea votului democratic exprimat al românilor în ziua de 11 decembrie 2018, ca și despre intențiaprincipalilor noștri aliați strategici de a colabora cu noile autorități ale statutului român,într-un spirit de încredere și sinceritate.
Ceea ce,iarăși, nu cred că i-a picat prea bine vanitosului domn Klaus Iohannis, cel care, după ce, în scurtă vreme, a pierdut ,,guvernul meu’’ și ,,parlamentul meu’’ , fiind amenințat să piardă și ,,binomul meu’’. Iar cum roata vieții se învârte atât de repede și de amețitor, încât nici nu știi când te ajunge și pe tine încercarea, cât ai fi tu de Klaus Iohannis, iată că în discuție apare un nou și mare semn de întrebare… Care semn de întrebare este, și el, perfid ascuns de logoreea prezidențială despre ,,gașca de oameni politici cu probleme penale care vrea să slăbească statul de drept’’. Mai corect spus: statul de drepți instaurat de către Traian Băsescu și predat la cheie, cu ,,binom’’ cu tot, lui Klaus Iohannis.
Acestea ar putea fi numai câteva dintre motivele tenebroase și obscure care au determinat anti-constituționala șineavenita afișare a președintelui Klaus Iohannis la o manifestație neautorizată, această nouă Mineriadă încremenită, din fericire, in proiect. Ceea ce nu însemnă, însă, că discuțiile pe acest subiect fierbinte se închid, aici și acum.
Rămâne de datoria instituțiilor cu atribuții în statul de drept să cerceteze, cu profesionalism și cu maximă celeritate, evenimentele petrecute ieri la București și să ne dea răspuns clar la întrebarea: dacă și în ce măsură situația absolut inacceptabilăpe care a creat-o președintele Klaus Iohannis, prin participarea sa la această acțiuneneautorizată- care a stat sub semnul violenței, al urii, intoleranței și al dezbinării-, este compatibilăcu mandatul ce i-a fost conferit prin Constituția României, acela de factor cheie pentru echilibrul și unitateasocietății noastre? Urmând, ca mai departe, poporul și nu doar o anumită minoritate agresivă și intolerantă,să decidă, pe cale democratică, dacă mai poate fi considerat, Klaus Iohannis, că este un adevărat președinte al tuturor Românilor, garant al unității națiunii române, apărător și exponent al Idealului Nostru Național într-o Uniunea Europeană confruntată cu multiple provocări și cu o lume în continue prefaceri.
Să nu uităm, așadar, această zi de 22 ianuarie 2017! Ziua în care președintele Klaus Iohannis a înlocuit practica democratică a arbitrajului cu arbitrariul, apanajul regimului autocrat! Foarte probabil, mâine, 24 ianuarie, când sărbătorim Unirea Principatelor, Klaus Iohannis, va transmite un mesaj, în care va repeta lozincile pe care i le-au transcrisdiecii de la canțilaria prezidențială. Îl asigur că nu este nevoie să se mai obosească, fiindcă, și așa, mâine, domnia sa se va afla departe de țară. Departe atât la propriu cât și la figurat. Iar, cât privește adevăratul său mesaj către țară, Klaus Iohannis, l-a datîncă de ieri, 22 ianuarie!